Absolvent al Facultatii de Teologie, om deschis la tot ceea ce este frumos, autorul ne incanta inima cu versuri alese, pline de melancolie si dor. M-au impresionat, mai ales, versurile dedicate familiei. – Claudia Pusca
Lumea este o vasta sursa de inspiratie pentru cine sta sa o asculte. Aurelian Suciu si-a facut timp pentru aceasta. Iar ceea a descoperit vrea sa impartaseasca cititorilor. – Silviu Bucur
Pentru mine fiecare poezie a fost o surpriza: de la sentimente profunde la pamflet cotidian, de la ruga catre Bunul Dumnezeu la ironia sortii, de la traditie si folclor la gura lumii, de la licarirea unei lacrimi din coltul ochiului la zambetul din coltul gurii. Cred ca atribute precum incitarea si surpinderea ar trebui sa il propage in literatura contemporana. – Nicoleta Sinea
Versurile acestea sunt asemenea unei predici rostite intr-o Biserica se adreseaza tuturor, insa, din pacate, sunt citite doar de catre cei prezenti. Daca tot suntem prezenti, atunci menirea noastra este sa si ascultam, nu doar sa auzim. E un sentiment aparte sa citesti si sa fii cu zambetul pe buze, dar sa si lacrimezi. Este bine sa zambesti deoarece consumul excesiv de incruntare dauneaza grav bucuriei, tineretii si frumusetii. Este bine si sa lacrimezi, ca sa nu uiti de sentimente. Aceste versuri sunt leacul potrivit pentru o lume stresata, pentru o lume aflata tot mai mult intr-un declin spiritual, material si moral, care isi pierde treptat identitatea. – Alin-Vasile Goga
De prin vremea studentiei am incercat o potrivire de cuvinte, apoi mai trecut-au niste ani si am mai scris trei strofe. Deci, nu mare lucru pana in noiembrie 2016, cand m-am apucat de scris, uneori chiar zilnic. E o fericire sa poti bucura oamenii fie prin cantec, fie prin vers, fie printr-o fotografie pe care o mai fac la nivel de amator entuziast, fie prin simpla prezenta acolo unde esti asteptat, dorit si bine primit. Altceva nu mai e nimic de zis, decat de citit. Cei care au parcurs mare parte din versuri au avut parerea ca ar merita publicate si iata-ma plecand pe acest drum. – Aurelian Suciu
Fragment din cartea de poezii „Mi-e dor… ” de Aurelian Suciu:
„Mi-e dor
Mi-e dor de vremuri care trecutu-le-am de mult,
De ceea ce-n cantari as vrea mereu sa cant,
Mi-e dor de vremi apuse, de-apusul de-altadat,
De serile in care, copii, ieseam prin sat.
Mi-e dor si de vacante, de vara mai ales,
Mi-e dor chiar si de toamna, de vie si cules,
Mi-e dor sa ies in poarta c-o pita cu unsoare,
De orele tarzii, uitand ca e racoare.
Mi-e dor de jocuri care n-am auzit de mult,
Sa ploua sa poti face doar forme din pamant,
Mi-e dor sa joc un fotbal, sa trag o minge-n poarta
Si sigur deranjam si ne-alegeam cu-o cearta.
Mi-e dor de-o prastie care facea atatea rele,
De teava cu cornet, de jocuri de-ale mele,
De bicicleta care se tot strica mereu,
De mersul dupa apa si cat mi-era de greu!
Mi-e dor de-o cana calda cu coji de pita-n lapte,
Slanina, ceapa verde, de-un rer cu mere coapte,
De nucile de toamna cu miezul alb curat,
Mi-e dor de maini murdare de-atata curatat.”
Codul cartii: LIB978-606-029-026-1
