Editie alcatuita si ingrijita de Mircea Popa si Traian Bradea
Misiunea presei
( ) Manuitorii de condei, constienti de marea lor misiune, se vor ocupa in primul rand de problemele ce se desprind din credintele si vrerile poporului respectiv. Nimic, in schimb, despre ceea ce este strain de sufletul si aspiratiile acestui popor. Nu de altceva, dar ca sa nu-l duca in ratacire. Fiindca nimeni si nimic pe lume nu poate ajuta sau strica mai mult sufletului poporului decat insesi gazetele si gazetarii. O presa corupta, si care nu tine seama de problemele vitale ale statului respectiv, de trecutul lui, de nazuintele lui, de traditiile lui, va aduce atata stricaciune si pacoste cat un sir intreg de razboaie nenorocite; si, dimpotriva, o presa constienta, insufletita de idealuri generoase, tinand seama de durerile si bucuriile celor multi, poate aduce mari binefaceri tarii si natiunii. ( ) In ce ne priveste pe noi gazetarii din Ardeal, se stie ca avem o nespus de pretioasa traditie. Figuri stralucite de manuitori ai condeiului gazetaresc, ne-au dat o pilda mereu vie de felul cum trebuie inteleasa si implinita aceasta prea nobila indeletnicire. – „Ardealul”, II, 1943, nr. 12, 20 martie
Constantin Hagea a imbratisat gazetaria animat de cele mai inalte idealuri si nadejdi ale neamului romanesc din Ardeal. A fost, cu adevarat, un ardelean autentic. Nascut la Magina, sat langa Aiud, la 5 km, judetul Alba – deci in inima Ardealului istoric, licentiat si doctor in drept la Cluj, s-a inrolat de tanar in lupta democratica alaturi de elita intelectuala a acestei parti de tara si de oamenii politici ai Partidului National Taranesc, in frunte cu Iuliu Maniu. Constantin Hagea, prin publicistica sa a contribuit la intarirea unitatii provinciilor romanesti, scriind de la Cluj, de la Sibiu, de la Lugoj, de la Bucuresti sau de la Cernauti si Tighina. Prin scrisul sau cald, demn si intremator – din tara sau de pe frontul de rasarit al dorintei de reintregire – a dorit sa picure speranta si incredere, intelegere si curatenie sufleteasca, credinta si mandrie. Noi urmasii, acum, din perspectiva timpului, ii intelegem mai bine generozitatea si daruirea de care a dat dovada, riscurile pe care si le-a asumat, suferintele pe care le-a indurat condamnat fiind de regimul comunist la temnita grea sub iluzoria acuza de a fi dusmanul clasei muncitoare, al poporului. – Liviu Hage
Misiunea presei
( ) Manuitorii de condei, constienti de marea lor misiune, se vor ocupa in primul rand de problemele ce se desprind din credintele si vrerile poporului respectiv. Nimic, in schimb, despre ceea ce este strain de sufletul si aspiratiile acestui popor. Nu de altceva, dar ca sa nu-l duca in ratacire. Fiindca nimeni si nimic pe lume nu poate ajuta sau strica mai mult sufletului poporului decat insesi gazetele si gazetarii. O presa corupta, si care nu tine seama de problemele vitale ale statului respectiv, de trecutul lui, de nazuintele lui, de traditiile lui, va aduce atata stricaciune si pacoste cat un sir intreg de razboaie nenorocite; si, dimpotriva, o presa constienta, insufletita de idealuri generoase, tinand seama de durerile si bucuriile celor multi, poate aduce mari binefaceri tarii si natiunii. ( ) In ce ne priveste pe noi gazetarii din Ardeal, se stie ca avem o nespus de pretioasa traditie. Figuri stralucite de manuitori ai condeiului gazetaresc, ne-au dat o pilda mereu vie de felul cum trebuie inteleasa si implinita aceasta prea nobila indeletnicire. – „Ardealul”, II, 1943, nr. 12, 20 martie
Constantin Hagea a imbratisat gazetaria animat de cele mai inalte idealuri si nadejdi ale neamului romanesc din Ardeal. A fost, cu adevarat, un ardelean autentic. Nascut la Magina, sat langa Aiud, la 5 km, judetul Alba – deci in inima Ardealului istoric, licentiat si doctor in drept la Cluj, s-a inrolat de tanar in lupta democratica alaturi de elita intelectuala a acestei parti de tara si de oamenii politici ai Partidului National Taranesc, in frunte cu Iuliu Maniu. Constantin Hagea, prin publicistica sa a contribuit la intarirea unitatii provinciilor romanesti, scriind de la Cluj, de la Sibiu, de la Lugoj, de la Bucuresti sau de la Cernauti si Tighina. Prin scrisul sau cald, demn si intremator – din tara sau de pe frontul de rasarit al dorintei de reintregire – a dorit sa picure speranta si incredere, intelegere si curatenie sufleteasca, credinta si mandrie. Noi urmasii, acum, din perspectiva timpului, ii intelegem mai bine generozitatea si daruirea de care a dat dovada, riscurile pe care si le-a asumat, suferintele pe care le-a indurat condamnat fiind de regimul comunist la temnita grea sub iluzoria acuza de a fi dusmanul clasei muncitoare, al poporului. – Liviu Hage
Codul cartii: EIK978-973-757-852-5
