Qpoem – Deasupra lui Hans

Liviu Mataoanu (n. 14 ianuarie 1968, in Campulung-Muscel) este profesor de istorie. Locuieste in Bucuresti. Debuteaza literar in 1991, cu poeme, in revista „Calende”, iar debutul editorial are loc in 1994, cu volumul de poezie „Pauza de o tigara”, Editura Calende, Pitesti. Creatiile sale figureaza in numeroase volume colective, intre care „Despartirea de cotidian” (Editura Paralela 45, 1997), „Plagiator” (Editura Paralela 45, 1998), „Arheologie generala” (Editura Paralela 45, 2000). Alte volume: „Umbra personajului” (Editura Paralela 45, 1999), „Poeme urbane”, Editura Digitala, 2015 (doar in format digital). Ingrijeste antologia de poezie „Poemul cu 1000 de fete” (Editura Paralela 45, 2001). A publicat in diverse reviste literare si ziare. Realizator de emisiuni radio si de televiziune. Membru al cenaclului Qpoem din 2015.
„Liviu Mataoanu face contrabanda cu melancoliile si isi ascunde predispozitia reflexiva intr-o scriitura aparent dezlanata si ostentativ dezarticulata, mizand pe efectul in raspar al devierilor parentetice si al inconsistentei colocviale a discursului. Scriitura lui uzeaza si abuzeaza de tehnici de inselare, simuland incongruenta doar spre a tensiona…”
Al. Cistelecan

Fragment din volumul „Qpoem – Deasupra lui Hans” de Liviu Mataoanu
„soarele a rasarit/ in sfarsit/ deasupra orasului
1.
soarele a rasarit / in sfarsit / deasupra orasului
acum se aude clar cantecul singuratecului / aerul este curat
cuvintele sunt parca despletite / iti poti imagina
o amintire din care lipsesti si in care voiai sa fii;
el canta singur / pentru sine
dansa un dans in cerc / cu parteneri imaginari
deseori tinea genunchiul sus;
deseori schimba sensul miscarii;
acelasi cantec se auzea in ecou
cantat de un cor de barbati / eu
insumi eram uimit de fiorul
care strabatea strazile;
acelasi cantec se auzea si daca tineai
ochii inchisi;
pe deasupra / peste case / peste vise
(era suficient sa rostesti primul cuvant
si celelalte veneu de la sine / era suficient
sa inchizi o singura geana / si somnul poza ca o statuie de bronz in piata universitatii)
pe deasupra / peste case / peste vise
plutea un suflet compus / transparent / intr-adevar
foarte transparent.
…
just for the day.
…”