Qpoem este proiectul celei mai solidare comunitati de poeti si iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strans pe toti intr-o uriasa fila comuna pe deasupra invidiilor. Astfel incat, in orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, asa cum centrul este peste tot. – Calin Vlasie
Isabela Nicoara (n. la 6 februarie 1970, in Fagaras, Brasov) este absolventa a Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Teologie. Profesor in Deva. Debuteaza in anul 2013 cu volumul de poezie Despre trup altadata. Membra a cenaclului Qpoem din 2015.
Inca neimbacsite de livresc, versurile Isabelei Nicoara strabat teritoriul relatiei erotice dintre El si Ea cu o autenticitate care nu vine numai din inocenta, ci si din convingerea ca poezia este un dat fundamental al fiintei, fara de care nimic nu are sens. Un eros mentalizat si problematizat, nu insa pana la osificarea conceptuala, caci poeta prefera sa ramana in sfera intelesurilor existentiale. E de apreciat atat bunul-gust de a evita moda minimalismului (care, de cele mai multe ori in poezia tanara de azi, este doar mizerabilism si vulgaritate gratuita), cat mai ales brevilocventa discursului poetei. Care brevilocventa ne spune ca Isabela Nicoara simte responsabilitatea limbajului si nu risipeste poezia pentru a comunica fleacuri. Cautarea unei limpezimi a gandului si a unui sens al poemului e si ea vizibila. Daca va ajunge la o mitologie lirica personala, asa cum lasa sa se intrevada multe dintre textele prezente in acest volum, vom putea vorbi despre Isabela Nicoara ca despre un poet autentic. – Razvan Voncu
Fragment din cartea „Uneori trebuie sa te astepti la mai mult” de Isabela Nicoara:
„…si zeul te invita la cina
Isabela Nicoara (n. la 6 februarie 1970, in Fagaras, Brasov) este absolventa a Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Teologie. Profesor in Deva. Debuteaza in anul 2013 cu volumul de poezie Despre trup altadata. Membra a cenaclului Qpoem din 2015.
Inca neimbacsite de livresc, versurile Isabelei Nicoara strabat teritoriul relatiei erotice dintre El si Ea cu o autenticitate care nu vine numai din inocenta, ci si din convingerea ca poezia este un dat fundamental al fiintei, fara de care nimic nu are sens. Un eros mentalizat si problematizat, nu insa pana la osificarea conceptuala, caci poeta prefera sa ramana in sfera intelesurilor existentiale. E de apreciat atat bunul-gust de a evita moda minimalismului (care, de cele mai multe ori in poezia tanara de azi, este doar mizerabilism si vulgaritate gratuita), cat mai ales brevilocventa discursului poetei. Care brevilocventa ne spune ca Isabela Nicoara simte responsabilitatea limbajului si nu risipeste poezia pentru a comunica fleacuri. Cautarea unei limpezimi a gandului si a unui sens al poemului e si ea vizibila. Daca va ajunge la o mitologie lirica personala, asa cum lasa sa se intrevada multe dintre textele prezente in acest volum, vom putea vorbi despre Isabela Nicoara ca despre un poet autentic. – Razvan Voncu
Fragment din cartea „Uneori trebuie sa te astepti la mai mult” de Isabela Nicoara:
„…si zeul te invita la cina
spunandu-ti
tu, vaca blanda, nu vei scrie nicicand
da-mi un umar un calcai si vei fi nemuritoare
mugind
il privesc
sacru in mine e pretul migrarii
si inca nu stie
eu voi plati
printre lacrimi si stridii
eu voi vorbi
causul subtiat al uimirii
maruntisul primit e al meu
mancam dintr-o inima iute
si gustul sunt eu
sunt o mistrie in mana ingerului
astupand cu maiestrie un gol
de cand
pastra fotografii cu mine asa cum venisem pe lumea goala
m-am cumintit in noaptea cand tata
dezmierdand nemurirea cu ranga
zambitor a prezis
cand vei fi mare voi invia
termina-ti zidul
tencuieste si daca vei avea nevoie de spatiu
de aer
invata-i pe cei din jur sa respire ar fi posibil
ar fi imens
prindeam aripi
le tineam strans
sunt eu cea care lupta cu ingerul”
Codul cartii: PAR978-973-47-2421-5
