Primele norme de drept international apar inca din Antichitate, odata cu aparitia primelor state si stabilirea unor relatii intre aceste entitati purtatoare de suveranitate. Dreptul international a devenit ramura independenta a dreptului odata cu aparitia statelor nationale in Europa in sec. al XVI-lea si al XVII-lea. Prima expunere de ansamblu si sistematizare a acestei ramuri de drept a fost realizata de juristul olandez Hugo Grotius in anul 1625 in lucrarea De jure belli ac pacis, lucrare prin care se pun bazele stiintei moderne a dreptului international. Alaturi de Hugo Grotius, printre primii autori care au intrebuintat expresia de drept al gintilor (jus gentium) a fost Samuel Puffendorf, in lucrarea sa din 1672 intitulata De jure naturae et gentium.
Neajunsurile denumirii de jus gentium au fost sesizate in secolul al XV-lea de juristul spaniol Francesco de Vittoria (1492-1546) si in secolul al XVI-lea de juristul englez Richard Zouche (1590-1661) care au propus folosirea denumirii jus inter gentes, denumire imprumutata din dreptul roman. Denumirea de drept international a fost utilizata se pare pentru prima data de filosoful si juristul englez Jeremy Bentham in anul 1789 in lucrarea „An Introduction to the Principles of Moral and Legislation” in care se precizeaza ca expresia de drept international este mai corecta decat expresia „dreptul gintilor” sau „dreptul natiunilor” deoarece pune in evidenta caracterul de „drept intre natiuni” al acestuia. In perioada contemporana, dreptul international se caracterizeaza printr-o dezvoltare rapida a normelor sale, prin sporirea numarului de organizatii internationale ca subiecte de drept international, tinzand astfel ca de la un drept de coordonare in perioada dezvoltarii clasice, sa fie investit cu un rol crescand in promovarea intereselor pe termen lung ale intregii comunitati internationale.
Dreptul international este acea ramura a dreptului care cuprinde ansamblul de principii si norme juridice, scrise sau nescrise, create pe baza acordului de vointa al statelor, care reglementeaza raporturile dintre ele, precum si raporturile dintre ele si alte subiecte de drept international. Trasaturile dreptului international public:
– Dreptul international reprezinta expresia acordului de vointa a statelor;
– Dreptul international este un drept de coordonare;
– Dreptul international prezinta modalitati specifice de aplicare;
Obiectul dreptului international il constituie, in principal, relatiile care se stabilesc intre state, ca titulare ale drepturilor lor suverane. Nu toate relatiile dintre state formeaza obiectul dreptului international.
Codul cartii: PUN978-606-26-0697-8
