Prin lucrarea de fata, se propune interpretarea informatiilor in sensul conceptual al orasului, analiza grafica si cartografica a acestora, in limitele diferitelor opinii si dincolo de acestea, avansate de geografi, economisti, urbanisti, sociologi si demografi.
Terminologia abordata face trimitere la fenomenul urban si la procesul de urbanizare, la concentrarile si aglomeratiile urbane, la gradul de urbanizare si la nivelul de saturatie urbana, in raport cu variatiile demografice si cu discontinuitatile generate de factorii determinanti ai urbanizarii. Aceste aspecte sunt grefate pe realitati si tendinte provocate de schimbarile si organizarea sociala, ecologica si politica a spatiilor urbane.
Expresia grafica a lucrarii, marcata consistent prin harti, reprezentari grafice si imagini, completeaza textul si pune in evidenta exigentele raportarii informatiilor in planuri variate ale cunoasterii, intelegerii si sintezei geografice a faptelor urbane.
Prin urmare, cititorii sunt invitati sa studieze o lucrare de esenta geografica si de abordare complexa a realitatilor urbane, in continua transformare si devenire. Fragment din carte:
„2. GENEZA SI EVOLUTIA ORASELOR
Unii specialisti apreciaza ca orasul simbolizeaza un destin al lumii, ca istoria orasului este istoria lumii, pentru ca orasul exprima imaginea societatii inscrisa pe sol.
Asupra periodizarii evolutiei oraselor, a sensului sau a directiilor dezvoltarii intr-o perspectiva mai indepartata exista variate opinii, care prezinta un larg interes pentru cunoasterea dinamicii urbanizarii si a modului de viata urban.
Prin extrapolare si analogie, unii specialisti in evolutia urbana, precum C. Do-xiadis, G. Taylor, P. Geddes, L. Mumford, A. Toynbee si O. Spengler, au elaborat tipologii ale urbanului, pe seama carora intrevad solutii extreme, in care acestea cunosc fie o crestere continua spre un oras universal, fie curba logica organicista a cresterii, infloririi si decaderii.
Dupa opinia lui C. Doxiadis, asezarile umane, in evolutia lor, au parcurs cinci faze, dintre care ultimele trei se refera la asezarile urbane:
faza asezarilor primitive neorganizate, care a inceput odata cu evolutia omului;
faza asezarilor primitive organizate, care vizeaza perioada satelor (eopolis) si a inceput acum 10 000 de ani;
faza asezarilor urbane statice sau a oraselor (polis), care dureaza de circa 5000 6000 de ani;
faza asezarilor dinamice (dynapolis), cu orase care dureaza de 200 de ani si se poate intinde pe o perioada de 400 de ani in total;
faza orasului universal (ecumenopolis), care a inceput in a doua jumatate a secolului al XX-lea.
In viziunea sociologiei urbane se disting trei faze in evolutia oraselor. Prima faza a debutat cu 5000 de ani i.H., odata cu primele asezari umane, care au generat civilizatii stabile in Campia Mesopotamiei, pe vaile Indusului, Nilului si in China, pre-cum si asezarile umane ale civilizatiei antice in Grecia, Roma si Iran.”
Terminologia abordata face trimitere la fenomenul urban si la procesul de urbanizare, la concentrarile si aglomeratiile urbane, la gradul de urbanizare si la nivelul de saturatie urbana, in raport cu variatiile demografice si cu discontinuitatile generate de factorii determinanti ai urbanizarii. Aceste aspecte sunt grefate pe realitati si tendinte provocate de schimbarile si organizarea sociala, ecologica si politica a spatiilor urbane.
Expresia grafica a lucrarii, marcata consistent prin harti, reprezentari grafice si imagini, completeaza textul si pune in evidenta exigentele raportarii informatiilor in planuri variate ale cunoasterii, intelegerii si sintezei geografice a faptelor urbane.
Prin urmare, cititorii sunt invitati sa studieze o lucrare de esenta geografica si de abordare complexa a realitatilor urbane, in continua transformare si devenire. Fragment din carte:
„2. GENEZA SI EVOLUTIA ORASELOR
Unii specialisti apreciaza ca orasul simbolizeaza un destin al lumii, ca istoria orasului este istoria lumii, pentru ca orasul exprima imaginea societatii inscrisa pe sol.
Asupra periodizarii evolutiei oraselor, a sensului sau a directiilor dezvoltarii intr-o perspectiva mai indepartata exista variate opinii, care prezinta un larg interes pentru cunoasterea dinamicii urbanizarii si a modului de viata urban.
Prin extrapolare si analogie, unii specialisti in evolutia urbana, precum C. Do-xiadis, G. Taylor, P. Geddes, L. Mumford, A. Toynbee si O. Spengler, au elaborat tipologii ale urbanului, pe seama carora intrevad solutii extreme, in care acestea cunosc fie o crestere continua spre un oras universal, fie curba logica organicista a cresterii, infloririi si decaderii.
Dupa opinia lui C. Doxiadis, asezarile umane, in evolutia lor, au parcurs cinci faze, dintre care ultimele trei se refera la asezarile urbane:
faza asezarilor primitive neorganizate, care a inceput odata cu evolutia omului;
faza asezarilor primitive organizate, care vizeaza perioada satelor (eopolis) si a inceput acum 10 000 de ani;
faza asezarilor urbane statice sau a oraselor (polis), care dureaza de circa 5000 6000 de ani;
faza asezarilor dinamice (dynapolis), cu orase care dureaza de 200 de ani si se poate intinde pe o perioada de 400 de ani in total;
faza orasului universal (ecumenopolis), care a inceput in a doua jumatate a secolului al XX-lea.
In viziunea sociologiei urbane se disting trei faze in evolutia oraselor. Prima faza a debutat cu 5000 de ani i.H., odata cu primele asezari umane, care au generat civilizatii stabile in Campia Mesopotamiei, pe vaile Indusului, Nilului si in China, pre-cum si asezarile umane ale civilizatiei antice in Grecia, Roma si Iran.”
Codul cartii: CDP978-606-528-084-7
