Clepsidra. Cei plecati, cei veniti

Din povesti se nasc povestile, din povestit se naste povestitul, asa ca boala cea mare a scrisului, la mine, sunt sigur, vine de atunci, de la mama, din serile cu o veioza verzuie. Pentru asta ii multumesc cam cat ar fi distanta din cartierul Crihala, de la Severin, si pana la capatul cerului…- Filip Florian
Cristina Struteanu are un talent literar exploziv, pe care l-a transmis celor doi fii ai sai, scriitorii Filip si Matei Florian, deja celebri si cu carti publicate. Dar ce-a ramas e destul si e «altfel». Desi nu se afla la varsta debutului, Cristina are o solaritate care aprinde cuvintele si o bucurie a scrisului care il fac fericit pe cititor. Ma numar printre cei molipsiti, drept pentru care subsemnez aceasta sustinere din tot sufletul. – Sanziana Pop
Rareori am vazut un titlu care sa se potriveasca mai bine continutului: fiecare fragment este – palpabil – un fir de nisip din clepsidra timpului autoarei. Cartea se citeste bine si are ceva energic, neastamparat, nisipul curge iute, iti scapa printre degete, te pacaleste. Dar, de la o vreme, observi ca totul se aduna din nou fir cu fir, crescand ca un munticel. Ce se pierde din cupa de sus, se castiga in cea de jos. E ca o regasire. E ca o impacare tarzie. Si toate astea se numesc viata, viata unei femei pline de curaj.-  Ioana Parvulescu