Din punct de vedere practic, marturisirea este intim, chiar indisolubil legata de interogatoriu. In contextul In care marturisirea spontana reprezinta o rara avis, cel interesat trebuie sa dispuna de un mijloc procesual pentru obtinerea unei marturisiri fortate iar acest mijloc este, par excellence, interogatoriul. Mai mult decat atat, legiuitorul national modern confera marturisirii o forta probanta deosebita, facand a rasuna astfel In contemporaneitate, cu aceeasi intensitate, vechile adagii de o Incantatoare poetica: confessio est regina probationum, confessio est probatio omnibus melior sau probatio probatissima.
Singura lucrare monografica pe aceasta tema existenta pe piata juridica, prezenta vine inclusiv cu un capitol dedicat redactarii unui interogatoriu eficient, prin fructificarea atat a experientei autorului, cat si a unor informatii din domenii variate ca sintaxa, logica, psihologie sau istorie, din care nu puteau lipsi referintele din operele marilor inchizitori.
Fragment:
Capitolul V
Interogatoriul
[130] Legiuitorul dedica interogatoriului mai multe articole, respectiv incepand cu art. 351 si finalizand cu art. 358 NCPC. Aceste dispozitii formeaza corpul dur” al institutiei, dar care inevitabil se coroboreaza si cu alte texte in cadrul carora interogatoriul este evocat – de exemplu in cadrul art. 51 alin. (3), art. 157 alin. (2), art. 194, lit. e), art. 203 alin. (1), art. 229 alin. (2) pct. 3, art. 241 alin. (4), art. 250, art. 254 alin. (4) lit. c), art. 295, art. 381 NCPC.
[131] Ne atentionam ab initio cititorii ca prezenta portiune a lucrarii va fi una mai tehnica (si tratata ca atare) tocmai datorita caracteristicilor subiectului analizat. Abordarea noastra va consta astfel in citarea (primordiala) a textului de lege (art. 351-358 NCPC), urmata de analizarea individuala a fiecaruia in parte, sub toate unghiurile si evident cu coroborarile textuale de rigoare. Intr-adevar, pe parcursul lucrarii am mai facut referire fie doar la dispozitiile art. 351-358 NCPC, insa acest lucru a fost cumva inevitabil in respectivul context dat. Totusi, analiza aprofundata, in extenso, a dispozitiilor tot amintite va fi realizata in cadrul urmatoarelor pagini.
Incuviintarea interogatoriului
Art. 351 – Instanta poate incuviinta, la cerere sau din oficiu, chemarea la interogatoriu a oricareia dintre parti, cu privire la fapte personale, care sunt de natura sa duca la solutionarea procesului.
Avem aici un text clar, claritate care-l face astfel usor de decelat. Asadar, interogatoriul va putea fi solicitat de catre oricare dintre partile din proces, instanta urmand a-l incuviinta sau nu. Termenul incuviinta” este uzitat aici cu sensul de admite/aproba. Aspectul ca legiuitorul uziteaza sintagma poate incuviinta” nu inseamna ca a conferit instantei o putere discretionara. Orice marja de apreciere a instantei este ponderata de obligativitatea motivarii solutiei in fapt si in drept in baza art. 425 alin. (1) lit. b) NCPC, dar si in lumina art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, care inglobeaza dreptul fundamental al justitiabilului la motivarea hotararilor judecatoresti.
Codul cartii: UJU978-606-673-722-7
