Indiferent de modul in care ajungem sa jucam pe scena relatiei noastre, indiferent de intensitatea trairilor personajelor pe care le intruchipam, de numarul spectatorilor ori de durata piesei, rolurile se cer asumate in totalitatea lor, pana la ultima replica, pana la caderea cortinei sau … pana la ultima suflare. Odata intrata pe scena alaturi de tine, nu-mi pot delega rolul de femeie, nu ma pot dezice de actele care nu-mi plac si nu pot sari peste replicile ce ma fac sa ma simt inconfortabil, nu pot, desigur, nici sa reduc piesa la pasajele care ma incanta pe mine sau ma tenteaza sa le reproduc la infinit. Nu pot sa ies din scena si sa ma pierd printre spectatori, nu pot fugi in culise lasand un act neterminat, nu pot sa-mi parasesc rolul cu care am intrat pe scena si sa umplu timpul si spatiul piesei noastre cu replici dintr-o piesa jucata demult, fara sa-mi asum consecintele unui fiasco la nivelul trairilor interioare sau la nivelul consecintelor exterioare. In dansul comun, eu imi insir pe ring pasii diafani in conduri de femeie, iar tu iti asumi pasii tai calculati, de barbat; odata ce am decis sa jucam, sa dansam, sa aprindem artificii de-o noapte sau sa proiectam edificii de-o viata impreuna, este necesar sa ne asumam rolurile. Cu cat unul din noi va uita din replici ori va sari peste pasi, cu atat, vrand sau nevrand, celalalt, pentru a salva piesa sau dansul, va prelua parti secundare sau esentiale din rolul celuilalt, iar mai devreme sau mai tarziu, confuzia rolurilor, suprapunerea sau abandonarea lor va crea o imagine trista si debusolanta a unui act ratat …
Cantand in duet, nu ne putem inlocui partiturile unul altuia, nici prin acord si nici pe furis, fara sa ne asumam riscul unei simfonii de care nimeni nu se poate bucura. Putem, cel mult, cand si cand, atunci cand e nevoie si cand e posibil, sa acoperim discret o sincopa a celuilalt, un lapsus sau o ezitare pentru ca opera sa ramana in armonie in pofida micilor dizarmonii ce se isca intre instrumente si note … Nu putem insa sa ne punem in locul si in rolul celuilalt fara ca relatia sa nu se dizolve odata cu noi. Indiferent de cine a fost regizata si ce forma imbraca, in piesa in care joaca un barbat si o femeie, rolurile nu pot fi schimbate in niciun sens fara ca spectacolul sa devina altceva decat ceea ce ii era dat sa fie si fara ca personajele sa-si piarda identitatea pe care o aveau atunci cand numele lor au fost alese de Autor sa fie, pentru o vreme, alaturi pe acelasi afis, in aceeasi piesa …
Ca sa imi pot juca rolul meu de Femeie pana la capat si cat mai bine alaturi de tine, te invit sa iti joci cat mai autentic si cat mai asumat rolul Barbatului de langa mine. Dincolo de roluri, in ele si prin ele, ne vom (re)descoperi pe Noi, cei care Suntem …
Codul cartii: ASC978-973-1859-79-8
