Parfumuri de perene

Cititorului i se da prilejul de a se intalni cu tipare autentice de lirism nipon, Daniel Onaca tinandu-se departe de experimentele riscante pentru poemul pe cat de scurt, pe atat de pretentios. El respecta cu strictete rigorile de forma si de continut ale haikuului, pe care le-a asimilat printr-un studiu serios al literaturii din Tara Soarelui Rasare. Gandind ca un haijin autentic, racordat la doctrina Zen, Daniel Onaca intra in dialog cu variatele forme ale naturii, deschizand poemul de 5-7-5 silabe fluturelui, soimului, vulpii, porumbeilor, macilor albastri. Patrunderea in universul cartii da cititorului sentimentui unei intoarceri la firesc, la esential, al unei evadari din lumea noastra artificializata. Ne vom plimba printr-un decor semirural, despre care nu stim bine daca este al Suediei, spre care a plecat in urma cu ani buni, ori al locurilor natale din Banatul montan. S-a spus ca un haiku, pentru a fi reusit, trebuie sa surprinda clipa, ca un instantaneu, sa conduca spre esenta lucrului, spre miezul de mister al lumii. E ceea ce Daniel reuseste sa faca nu de putine ori. – Marina Cusa