Vremea semnelor de carte

Mihaela Stanciu este o poeta a carei maturitate si abilitate sunt evidente, cu un univers poetic bine definit. Poetele inceputului de nou mileniu nu cunosc ezitarea si deruta: ele au doctorate si ochelari de dupa care privesc lumea cu luciditate, au experiente existentiale si livresti profunde, iar sintaxa si lexicul li se supun ca niste caini de vanatoare bine dresati, cand pleaca sa haituiasca sensuri. Mihaela Stanciu, istoric literar si cercetatoare eminenta, are insa – in plus – un fond de sensibilitate acuta cu care izbuteste sa impresioneze. Ea domina domeniul liric, dar stie si sa se lase dominata, punand in texte si misterul feminitatii, fara de care poezia ar fi doar o reteta farmaceutica. Daca omul este sub vremi, poetul pluteste de-asupra lor si – daca exista o vreme a semnelor de carte stie sa utilizeze aceste jaloane cu maximum de efect. Poeta Mihaela Stanciu isi ”insemneaza” calea cu borne trainice. – Horia Garbea

Ilustratii de Mircea Dumitrescu

Fragment din cartea „Vremea semnelor de carte” de Mihaela Stanciu:

„Final fericit
 

sa te asezi pe obstacolele dintre noi

aici toate mor inainte de a se naste

fericirea intre mine si tine

nare loc la lumina zilei

o pasta gretoasa

se-ntinde ca untul

a ajuns in ultimul hal

lasa-i sa creada ce vor si vino mai aproape

mergem la piata

mincam o ciorba de loboda

si ne facem rumeni in obraji.”