Dimineata pe pamant

Piotr Sommer nu doar si-a batatorit propria carare poetica, ci intr-o mare masura a influentat schimbarea cursului intregii poezii polone. (…) Miscarile de felina ale limbajului, obisnuinta inedita a acestuia, flexibilitatea, neavand nimic in comun cu dorinta de afirmare sau cu cochetaria, evitarea concluziilor, mobilitatea, harnicia inepuizabila si zburdalnica a limbii, toate acestea sunt elemente care plac din ce in ce mai mult. (…) Un poet care a facut mult pentru a trece, cel putin printre contemporani, drept creatorul pare-se cel mai nemetafizic si totodata neisteric, nesentimental, nenarcisist, poate fi receptat sau chiar ar trebui sa fie receptat altfel – ca poet eroic in esenta neuzarii cuvintelor si a emotiilor.  – Piotr Sliwinski
Fragment din volum:
” Spatiul
(dupa Wang Wei)
Traim izolati sub fumul Combinatului.
Zona de est si sud este Varsovia.
Soarele sta sa apuna si iradiaza praful.
Raul este de nevazut, casa noastra au construit-o furnici mici.
E ger si aproape intuneric, oameni albi se intorc acasa.
Autobuzele pornesc cu greu –
cainii in case au avut azi o zi grea.
Azi, la fel ca odinioara, exista oameni inutili,
dar fiecare dintre ei poate face multe si suporta multe.
Ploaia

Umbra picaturii de ploaie
se preumbla ca o musca pe rever
cand avionul si-a schimbat pista si pozitia
iar motorul a inceput sa tremure.
Toronto este mai degraba plat,
nu se vede de pe aeroport.
In plus, vantul strivea cuvintele.
In drumul in sus ploaia pe geam
se prelingea mai intai ca boabele de mercur,
apoi a inceput sa se marunteasca
pana a disparut. ”