[
] Vasile Gogea se identifica pina la virgula, pina la litera cu propria poezie. Traieste pe hirtie, se misca de la vers la vers in cautarea unui sens care sa il motiveze in aventura acestei lumi. Cartea lui, o bijuterie in doar patruzeci si ceva de pagini, aparuta la Editura Charmides, se numeste Propoiezitiile din Salonul 9 (6 fiind ocupat), sugerind ca e vorba de o nebunie asumata (salonul 9 trimitind la clasicul spitalul 9; iar confuzia dintre 9 si 6 fiind o eschiva caragialeana, din nebunia numita O noapte furtunoasa).
Prefata autorului este una care te introduce fastuos in poveste, apare melcul cu senile, apar albinele care manevreaza bateriile antiaeriene, apoi victimele care se adauga lumii crepusculare din jur. Poezie? Nebunie! Iata care e atmosfera: O noapte ploioasa i-a trebuit melcului meu din gradina sa-i creasca senile./ Apoi, o singura zi cu soare si cu puternice atacuri aeriene/ lansate de zeci de albine atrase de Magno Lia, regina curtii, a fost de ajuns/ ca sa-i creasca si doua tevi de baterie antiaeriana care/ la fiecare tragere se retrag complet in turela./ Prevad ca va urma o invazie / Divizii de furnici au inceput marile manevre de primavara./ Lumbricus terrestris, grase si umede, misca abia perceptibil frunzele uscate,/ aproape putrezite dupa o iarna lunga si cu ninsori bogate./ Sub fiecare frunza un mic musuroi de pamint negru si deschiderea/ unui canal, nu mai lat decit o artera de ciine… Adrian Alui Gheorghe
Fragment din volumul de poezii „Propoiezitiile din salonul 9” de Vasile Gogea:
ASCUTITOAREA ATOMICA SAU UN POEM CA UN AUXILIAR DIDACTIC
copil fiind visam
ca sunt o ascutitoare cu manivela
reducind toate creioanele
la praf de grafit si rumegus
spiralat
dupa ce am invatat destula fizica
m-am visat
o ascutitoare cu laser
transformind
gindurile in ascutite sageti
ace de wolfram tisnind direct prin
teasta
si mai apoi
studiind nostalgia o ascutitoare cu pompa
pentru bataile inimii
am vrut sa fiu
sa pot desena cu ele precum
cu penite de platina
circuitul singelui in natura
umana”
Prefata autorului este una care te introduce fastuos in poveste, apare melcul cu senile, apar albinele care manevreaza bateriile antiaeriene, apoi victimele care se adauga lumii crepusculare din jur. Poezie? Nebunie! Iata care e atmosfera: O noapte ploioasa i-a trebuit melcului meu din gradina sa-i creasca senile./ Apoi, o singura zi cu soare si cu puternice atacuri aeriene/ lansate de zeci de albine atrase de Magno Lia, regina curtii, a fost de ajuns/ ca sa-i creasca si doua tevi de baterie antiaeriana care/ la fiecare tragere se retrag complet in turela./ Prevad ca va urma o invazie / Divizii de furnici au inceput marile manevre de primavara./ Lumbricus terrestris, grase si umede, misca abia perceptibil frunzele uscate,/ aproape putrezite dupa o iarna lunga si cu ninsori bogate./ Sub fiecare frunza un mic musuroi de pamint negru si deschiderea/ unui canal, nu mai lat decit o artera de ciine… Adrian Alui Gheorghe
Fragment din volumul de poezii „Propoiezitiile din salonul 9” de Vasile Gogea:
ASCUTITOAREA ATOMICA SAU UN POEM CA UN AUXILIAR DIDACTIC
copil fiind visam
ca sunt o ascutitoare cu manivela
reducind toate creioanele
la praf de grafit si rumegus
spiralat
dupa ce am invatat destula fizica
m-am visat
o ascutitoare cu laser
transformind
gindurile in ascutite sageti
ace de wolfram tisnind direct prin
teasta
si mai apoi
studiind nostalgia o ascutitoare cu pompa
pentru bataile inimii
am vrut sa fiu
sa pot desena cu ele precum
cu penite de platina
circuitul singelui in natura
umana”
Codul cartii: CMI978-606-8513-68-3
