Autoarea concentreaza „chipul” sau sufletesc, care a cunoscut atatea treceri, atatea momente dureroase sau jubilatorii. Nici unele, nici altele nu se pot uita. Trairea, sau, de multe ori, retrairea clipelor contrastante, traseaza un intinerar sufletesc, ce a cautat necontenit implinirea prin iubirea curata si prin imersiunea in frumusetile nepieritoare ale naturii.
Fragment din volumul de poezii „Straina la bal” de Eva Constatinescu:
Straina la bal…
La balul lor sunt o straina doar.
Necunoscuta, nimeni nu ma cere…
Ciudata par ca taina din tacere
Si palida ca un suras amar.
N-au auzit de marea mea avere
Si nici de aurul ce-l am in car,
Iar gandul cel adanc, atat de rar
Strabate frunti cu magica-i putere…
Asa incat, privind spre dansatori,
Ascult acorduri stranii de viori,
Ma bucur si ma-mbat de vraja lor.
Dar prea departe, dincolo de nori
Se pierde raza stelelor ce mor
De patimasa, cazna si de dor…
Codul cartii: SEM606-15-0996-0
