Si-s lebede albe,
Lebede negre,
Si-s frunze albe,
Frunze negre,
E zi si e noapte,
E da si e nu,
Sunt eu si esti tu.
Si iar intru in casa,
Si iar ies afara,
Si-i iarna in suflet
Si-i vara afara,
E zi si e noapte,
E da si e nu,
Sunt eu si esti tu.
Si-i liniste adanca,
Si taci si mananca,
E susur si soapte,
E zi si e noapte,
E da si e nu,
Sunt eu… Nu esti tu!
Lebede negre,
Si-s frunze albe,
Frunze negre,
E zi si e noapte,
E da si e nu,
Sunt eu si esti tu.
Si iar intru in casa,
Si iar ies afara,
Si-i iarna in suflet
Si-i vara afara,
E zi si e noapte,
E da si e nu,
Sunt eu si esti tu.
Si-i liniste adanca,
Si taci si mananca,
E susur si soapte,
E zi si e noapte,
E da si e nu,
Sunt eu… Nu esti tu!
Fragment din cartea „Focu-i supararea apei ” de Maria Ionita:
„Istorie
Prea ne place sa escaladam Everestul,
Prea ne cunoaste urmele pasilor Estul si Vestul,
Pe cand aici, la noi, sub picioare, musteste graul,
Si vechi povesti ne spune uneori raul,
In care stramosii schimbau coasa cu arma
Si din coarnele boilor se suna alarma,
Taisul coasei tasnea inainte,
In luptator se transforma omul cuminte.
Si apara si iarba si graul si cerul.
Focuri, focuri aprindea pe culmi oierul.
Si toti stiau unde duce drumul dusmanului –
Cu sange erau insemnate sarbatorile anului.”
Codul cartii: LIM978-606-799-144-4
