Solilocvii
Cuvantul nu se arunca cum o piatra,
Cuvantul este o rostire in sobor,
Soptita mai intai pe langa vatra
Si incalzita-n suflet ca ogor.
Cuvantul este o rostire in sobor,
Soptita mai intai pe langa vatra
Si incalzita-n suflet ca ogor.
El poate germina ca intr-o sera
Multiplicand apoi inflorescenta,
Contamineaza-n timp intreaga sfera
Si cheama-n dialog cu Providenta.
Multiplicand apoi inflorescenta,
Contamineaza-n timp intreaga sfera
Si cheama-n dialog cu Providenta.
Nascut din arcul incordat al mintii
In suer slobozit ca o sageata,
Adeseori uimindu-ne Parintii –
Cuvantul incrustat in sfanta Carta.
In suer slobozit ca o sageata,
Adeseori uimindu-ne Parintii –
Cuvantul incrustat in sfanta Carta.
Cu el ai sa lovesti ca si o arma
Suficienta lenesa sau ingamfarea,
Cum valul intr-o stanca sfarma
Atunci cand e-n furtuna marea.
…………
Suficienta lenesa sau ingamfarea,
Cum valul intr-o stanca sfarma
Atunci cand e-n furtuna marea.
…………
Dar ca samanta aruncata-n stanca
Striga-n zadar cand nu e perceput
lar zbuciumul si suferinta ta adanca
Reverbereaza-n tine gandul ce-a durut!
Atunci, dorind sa afli sincer dialog
Vorbesti cu tine insuti in surdina,
Rostind in soapta tainic monolog,
Cu diamantele pazite de lumina.
Vorbesti cu tine insuti in surdina,
Rostind in soapta tainic monolog,
Cu diamantele pazite de lumina.
Codul cartii: AOL978-606-8410-45-6
