Regizor de teatru, scriitor si eseist, Mihai Maniutiu a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica I.L. Caragiale” din Bucuresti in 1978. De atunci, este regizor al Teatrului National din Cluj, montand insa si in alte teatre importante din Romania si din strainatate (Belgia, Marea Britanie, Turcia, SUA), creatiile sale primind numeroase premii pentru Cea Mai Buna Regie, Originalitate si Cel Mai Bun Spectacol al Anului. A realizat peste nouazeci de spectacole.
Ca scriitor, a publicat doua volume de poeme, volume de povestiri cu tenta onirica si fantastica, un roman si eseuri teatrale.
„Vertij. Regizorul Mihai Maniutiu isi exorcizeaza o durere enorma. Paralizanta. Mama lui are Alzheimer. De citiva ani, un barbat puternic si inteligent vede cum isi pierde Mama. Altfel decit prin moarte. […] Mihai isi adora Mama. S-a rotit mereu in jurul ei si a ramas un ax fundamental in viata lui. O vizita zilnic. O face si astazi, la spital. Desi ea nu-l recunoaste. Zilnic. Intotdeauna a fost blinda si calda. Asa mi-o amintesc. Mereu la locul ei pentru ceilalti.” – Marina Constantinescu, Romania literara, Nr. 33 din 2015
Fragment din volumul de poezii „Vertij” de Mihai Maniutiu:
mama a uitat
mama a uitat ca m-a nascut
si se mira cand ma vede in salonul ei din azil
se mira – ce frumos sunt si oare cine m-a facut
o invidiaza cumva pe femeia sau pe animalul sau pe aparatul acela
(e destul de confuza si nu mai face diferenta dintre un pian o primadona)
care m-a adus pe lume si e bucuroasa
intr-un fel copilaresc ori adolescentin
ca ma bucur cand imi spune copilul meu cel frumos”
si taticul meu drag”
iar eu privesc cum infirmierele ii ung
cu alifii si creme portocalii escarele de pe solduri
de pe talpi
Ca scriitor, a publicat doua volume de poeme, volume de povestiri cu tenta onirica si fantastica, un roman si eseuri teatrale.
„Vertij. Regizorul Mihai Maniutiu isi exorcizeaza o durere enorma. Paralizanta. Mama lui are Alzheimer. De citiva ani, un barbat puternic si inteligent vede cum isi pierde Mama. Altfel decit prin moarte. […] Mihai isi adora Mama. S-a rotit mereu in jurul ei si a ramas un ax fundamental in viata lui. O vizita zilnic. O face si astazi, la spital. Desi ea nu-l recunoaste. Zilnic. Intotdeauna a fost blinda si calda. Asa mi-o amintesc. Mereu la locul ei pentru ceilalti.” – Marina Constantinescu, Romania literara, Nr. 33 din 2015
Fragment din volumul de poezii „Vertij” de Mihai Maniutiu:
mama a uitat
mama a uitat ca m-a nascut
si se mira cand ma vede in salonul ei din azil
se mira – ce frumos sunt si oare cine m-a facut
o invidiaza cumva pe femeia sau pe animalul sau pe aparatul acela
(e destul de confuza si nu mai face diferenta dintre un pian o primadona)
care m-a adus pe lume si e bucuroasa
intr-un fel copilaresc ori adolescentin
ca ma bucur cand imi spune copilul meu cel frumos”
si taticul meu drag”
iar eu privesc cum infirmierele ii ung
cu alifii si creme portocalii escarele de pe solduri
de pe talpi
Codul cartii: CMI978-606-8513-79-9
