„Comisarul si blestemul sangelui este un roman atipic si care depaseste limitele consacrate ale genului policer. Sergiu Somesan este un prozator experimentat, care a obtinut succes in multe specii ale prozei, de la romanul SF si povestirile fantasy pana la epica realista. Suspansul mentinut cu atentie este insotit in permanenta de umor, bine dozat, si de un remarcabil dar de a crea personaje veridice, din medii sociale foarte diverse. Fundalul social al actiunii da consistenta unui text excelent, care va avea succes nu doar in Romania. Tema va interesa numerosi cititori, in masura in care romanul va fi tradus, asa cum merita.” – HORIA GARBU
Sergiu Somesan s-a nascut la Reghin in anul 1954. A debutat in 1971 cu poezie si a continuat sa scrie mai ales proza. Debutul editorial s-a produs cu un volum de versuri. Incepand cu anul 2000 a publicat numeroase volume de proza mai ales proza fantastica si SF. Primul sau roman, Apocalisa dupa Ceausescu, a aparut in 2012, fiind urmat si de altele de factura thriller, noir, policier.
Fragment din romanul „Comisarul si blestemul sangelui” de Sergiu Somesan:
CAPITOLUL 20. O vizita nocturna
Dupa ce s-au intors in Romania, atat Alina, cat si Ovidiu, au dormit bustean aproape 24 de ore. Cu serviciul nu era nici o problema. Oficial erau inca in concediu, dar poate c-ar fi fost bine sa se puna de acord cat si ce anume sa le spuna colegilor din brigada. Sau poate era mai bine sa nu le spuna nimic… Alina tocmai se gandea sa-l sune pe Ovidiu, cand telefonul ei tarai melodios. Era Ovidiu si, dupa zile intregi in care se tutuisera, era curioasa cum se vor adresa unul altuia acum ca au ajuns din nou acasa.
Dilema i-o rezolva Ovidiu, care de la primele cuvinte a propus ca macar atunci cand erau singuri, sa renunte la modul protocolar de adresare, mai ales ca trecusera prin atatea intamplari impreuna. Ei, la unele nu chiar impreuna! se gandi ea amintindu-si de Bhutan-Beg, ciudata traditie a regatului pe care tocmai il vizitasera.
Cu gandul la indepartatul regat, isi dadu tarziu seama ca Ovidiu o intrebase daca poate veni pana la ea si ca astepta inca un raspuns.
Da… bineinteles ca da, raspunse ea si vru sa mai adauge ceva, dar el inchisese deja telefonul.
N-a durat mult si a auzit soneria de la intrare. Ovidiu a intrat si-a fost nevoita sa-l ajute, pentru ca era incarcat ca un Mos Craciun. Pentru o clipa a sperat ca in bratele comisarului erau cadouri pentru ea, dar si-a dar seama repede ca toate obiectele erau numai instrumente ajutatoare pentru rezolvarea cazului: un flipchart, cateva blocuri de hartie, creioane si multe, multe seturi de carioci colorate.
Nu-i nimic, s-a gandit ea, cel putin o sa pot desena flori daca le lasa aici”. Cand era mica adora sa deseneze floricele pe toate bucatile de hartie care-i cadeau sub mana.
Ovidiu nu parea sa observe starea ei si nici nu pomeni nimic de recent incheiata excursie.
Isi scoase geaca cu un aer ganditor, apoi instala flipchart-ul langa geam. O privi apoi atent si spuse cam pe acelasi ton carel folosea profesorul ei de matematica cand incerca sa-i explice tainele integralelor.
Daca ne gandim bine, n-au fost complet pierdute zilele petrecute in Bhutan. Ne-au dezvaluit ceva: exista o substanta care, in contact cu epiderma, poate produce acest ciudat efect de sangerare totala.”
Sergiu Somesan s-a nascut la Reghin in anul 1954. A debutat in 1971 cu poezie si a continuat sa scrie mai ales proza. Debutul editorial s-a produs cu un volum de versuri. Incepand cu anul 2000 a publicat numeroase volume de proza mai ales proza fantastica si SF. Primul sau roman, Apocalisa dupa Ceausescu, a aparut in 2012, fiind urmat si de altele de factura thriller, noir, policier.
Fragment din romanul „Comisarul si blestemul sangelui” de Sergiu Somesan:
CAPITOLUL 20. O vizita nocturna
Dupa ce s-au intors in Romania, atat Alina, cat si Ovidiu, au dormit bustean aproape 24 de ore. Cu serviciul nu era nici o problema. Oficial erau inca in concediu, dar poate c-ar fi fost bine sa se puna de acord cat si ce anume sa le spuna colegilor din brigada. Sau poate era mai bine sa nu le spuna nimic… Alina tocmai se gandea sa-l sune pe Ovidiu, cand telefonul ei tarai melodios. Era Ovidiu si, dupa zile intregi in care se tutuisera, era curioasa cum se vor adresa unul altuia acum ca au ajuns din nou acasa.
Dilema i-o rezolva Ovidiu, care de la primele cuvinte a propus ca macar atunci cand erau singuri, sa renunte la modul protocolar de adresare, mai ales ca trecusera prin atatea intamplari impreuna. Ei, la unele nu chiar impreuna! se gandi ea amintindu-si de Bhutan-Beg, ciudata traditie a regatului pe care tocmai il vizitasera.
Cu gandul la indepartatul regat, isi dadu tarziu seama ca Ovidiu o intrebase daca poate veni pana la ea si ca astepta inca un raspuns.
Da… bineinteles ca da, raspunse ea si vru sa mai adauge ceva, dar el inchisese deja telefonul.
N-a durat mult si a auzit soneria de la intrare. Ovidiu a intrat si-a fost nevoita sa-l ajute, pentru ca era incarcat ca un Mos Craciun. Pentru o clipa a sperat ca in bratele comisarului erau cadouri pentru ea, dar si-a dar seama repede ca toate obiectele erau numai instrumente ajutatoare pentru rezolvarea cazului: un flipchart, cateva blocuri de hartie, creioane si multe, multe seturi de carioci colorate.
Nu-i nimic, s-a gandit ea, cel putin o sa pot desena flori daca le lasa aici”. Cand era mica adora sa deseneze floricele pe toate bucatile de hartie care-i cadeau sub mana.
Ovidiu nu parea sa observe starea ei si nici nu pomeni nimic de recent incheiata excursie.
Isi scoase geaca cu un aer ganditor, apoi instala flipchart-ul langa geam. O privi apoi atent si spuse cam pe acelasi ton carel folosea profesorul ei de matematica cand incerca sa-i explice tainele integralelor.
Daca ne gandim bine, n-au fost complet pierdute zilele petrecute in Bhutan. Ne-au dezvaluit ceva: exista o substanta care, in contact cu epiderma, poate produce acest ciudat efect de sangerare totala.”
Codul cartii: NEU978-606-94340-4-8
