Indraznesc sa afirm ca intre poezia lui Fruntasu si «corpul ei sensibil ca un nerv dezgolit speriat de insasi existenta lumii inconjuratoare» exista o armonie perfecta; ca, in ultima instanta, poezia este anume «o reflectare invers proportionala a corpului». Ca unul care a invatat lectia barthiana («Locul cel mai erotic al unui corp nu este oare acolo unde imbracamintea se casca?»), poetul isi va imbraca Beata in
marsupiu si va pasi cu dreptul, ba nu, cu ambele picioare ca un cangur sadea! in literatura. – Em. Galaicu-Paun
Fragment din cartea de poezii:
„Iorganul
Fragment din cartea de poezii:
„Iorganul
O, voi, cei care radeti acum
cu dantura perfecta si ochii
stralucitori, cum se
intampla
ca zambetul va dispare
cand ma vedeti in fata voastra
asa cum sunt –
modesta si necrutatoare?
cu dantura perfecta si ochii
stralucitori, cum se
intampla
ca zambetul va dispare
cand ma vedeti in fata voastra
asa cum sunt –
modesta si necrutatoare?
Pamantul, dragii mei, pamantul,
greu ca iorganul din lana
al bunicii, va acoperi
corpurile fragede si umile
in ultima zvacnire
care a inteles
ca, totusi, am venit,
da, iata, am venit,
dupa voi,
amaratilor…”
greu ca iorganul din lana
al bunicii, va acoperi
corpurile fragede si umile
in ultima zvacnire
care a inteles
ca, totusi, am venit,
da, iata, am venit,
dupa voi,
amaratilor…”
Codul cartii: COD978-9975-86-110-6
