Wagner

M-am despatIit de Wagner inca din vara lui 1876, in plin Festival Bayreuth, pentru ca nu suport niciun fel de echivoc: de cand se intorsese in Germania, ajunsese sa accepte, tot ceea ce eu dispretuiesc… (…) Ramas singur, bolnav de dezamagire si dezgustat de toate, mi-am dat seama ca de-acum inainte voi fi condamnat sa devin tot mai suspicios, tot mai dispretuitor si tot mai singur, cu desavarsire singur… Caci niciodata nu fusesem atat de legat de cineva ca de Richard Wagner…
Friedriech Nietzsche

Fragment:
„3. Aici îl consider un pericol
Scopul urm?rit de muzica nou?, acela de a fi o „melodie infinit?” (expresie pe cât de preten?ioas?, pe atât de obscur?) poate fi ilustrat cel mai bine astfel: intri în mare, înaintezi în larg pân? ce nu mai sim?i p?mântul sub picioare ?i deodat? n-ai încotro, trebuie s? te la?i în voia valurilor ?i s? s? Muzica mai veche urm?rea cu totul altceva, era o invita?ie la mi?care caden?at?, la dans, fie el lent sau rapid, gra?ios, solemn sau înfl?c?rat. M?sura atât de necesar? în acest caz — respectarea riguroas? a unor intervale determinate ?i egal ritmate ca timp ?i ca for??. — ?inea treaz? în mintea ?i în sufletul ascult?torului capacitatea de reflec?ie. Din acest contrast permanent intre curentul de aer mai rece venit dinspre perceperea lucid? ?i suflul fierbinte al entuziasmului senzorial izvora farmecul oric?rei muzici cu adev?rat bune. Richard Wagner a vrut s? creeze un alt fel de emo?ie, r?sturnând ipoteza fiziologic? a muzicii de pân? atunci. S? îno?i, s? plute?ti, nu s? mergi, s? dansezi… Oare nu asta ar fi formularea cea mai exact? a concep?iei lui? ”