Uneori poetul simte nevoia revizuirii modalitatii de exprimare a sentimentelor si alege o cale mai grea, insa plina de spectacol, cea a versului sincer, pana la deschiderea definitiva a usilor care ascund, dincolo de ele, sufletul la pielea goala.
Autoarea are un spirit de observatie extrem de obiectiv, care nu te-ar indemna spre vers, spre liric, dar stie, cu o indemanare personalizata, sa anihileze aerul rece al acestei observatii si sa te invite la meditatie, alaturi de ea, pe o banca, undeva intr-un parc inexistent. Aceste poezii nu sunt de recitat in piata mare, in fata a sute de ascultatori, sunt poezii de soptit la geam, aproape de sticla rece, privind afara, in scurgerea anotimpurilor si-n trecerea navalnica a timpului peste lucruri si oameni, obligandu-te la o revizuire de sentimente.
Pasa in care se afla in prezent autoarea poate reprezenta pentru unii o noutate, dar vine firesc, dupa o acumulare editoriala, fiind o respiratie noua si plina de speranta.
Cornel UDREA
Uniunea Scriitorilor din Romania
Codul cartii: ECU978-606-730-119-9
