Omul este o fiinta foarte contradictorie. Pe de o parte, noi suntem predispusi spre tihna, echilibru: un om flamand vrea sa manance si sa se sature, unul obosit sa se odihneasca si sa se refaca. Pe de alta parte, tindem, dimpotriva, spre pierderea echilibrului, spre creatie, spre experimentare. Omul se naste in aceasta lume cu aptitudini si talente proprii. El simte bucurie atunci cand este suficient de sensibil pentru a le descoperi, dar si destul de curajos pentru a le dezvolta si exprima. In acest sens, noi ne realizam asemanarea cu Dumnezeu. Conform teologiei ortodoxe, Dumnezeu a creat lumea din dragoste. Probabil ca si noi, asemenea Creatorului, avem un surplus de putere, de energie. Aceasta putere lucreaza in copii sub forma curiozitatii nestapanite pentru felul in care este alcatuita lumea. Aceeasi putere ii alimenteaza pe oamenii stiintei in cercetarile lor a lumii pamantesti. Exista oameni care o realizeaza prin slujire si arta. Daca ne obisnuim sa ne oprim in nazuinta noastra spre cunoastere, creatie sau slujire, energia neconsumata nu dispare, ci poate sa inceapa sa lucreze impotriva noastra, bunaoara, prin depresie sau dependente.
Codul cartii: EGU978-606-550-341-0
