Maria si copiii ei

    „Nu este nimic pe lume atat de asemanator cu Dumnezeu decat armonia imbratisarii dintre un barbat si o femeie. Nici o poezie din lume nu poate explica pofunzimea iubirii dintre un barbat si o femeie, nici un cantec nu poate spune ce este iubirea. Deoarece iubirea dintre soti este imaginea chipului si a asemanarii lui Dumnezeu.” – Pr. Renzo Bonetti
    Cuprins:
• Cuvant inainte: Ce este Medjugorje?
• Marturie pentru mantuire
• Slujirea laica
• Maria vrea sa salveze familia crestina
• Vocatie primita la Medjugorje
• Familia este un proiect divin
• Putem pregusta Raiul aici pe pamant
• Maria, pelerina intr-un sat din Moldova
• Tu ai o Mama care te iubeste
• Sfintii inchisorilor comuniste
• Maria vorbeste si actioneaza
• Maria este Divina Exorcista
• Bibliografie
    Fragment din volumul „Maria si copiii ei” de Doina Hasnes-Ciurdariu:
    „In ziua in care grupul de peterini s-a rugat Calea Crucii pe muntele Krizevak, ajunsi la Statiunea a VII-a, „Iisus cade a doua oara sub povara crucii”, Edith nu a ingenuncheat pentru ca a simtit o imperioasa nevoie sa priveasca cerul. In timp ce privea cu o bucurie de inspiratie divina Cerul, brusc a vazut cum incetisor, pe albastrul stralucitor, a aparut un norisor alb foarte frumos. Cand norul a ajuns chiar deasupra ei, s-a desfacut si a aparut bustul color al Maicii Domnului. Privind-o, vrajita de frumusetea Ei si a ochilor Ei albastri, vazand-o ca-i zambeste, Edith a cazut coplesita cu fata la pamant si a strigat cu intreaga ei fiinta: „Mama ajuta-ma!” In acel moment, in fata ochilor ei inchisi s-a derulat un film in care si-a vazut toate pacatele, nu in mod cronologic, ci pe categorii. A realizat ca parintele Boros avea dreptate, avea multe, foarte multe pacate nespovedite, acumulate in lunga perioada in care a fost departe de Biserica. Pacate uitate complet, sau despre care nu a realizat niciodata ca de fapt sunt pacate.
    Dupa Calea Crucii, a alergat la preotul spiritual al grupului si l-a rugat sa accepte sa faca o spovedanie generala. Era un preot din Satu-Mare, care dupa ce a privit-o indelung, i-a spus: „Da, trebuie aceasta spovada, dar nu la mine. Eu sunt un mare pacatos, dar deseara va veni in sanctuar un preot iezuit din Italia, care stie limba romana si la el sa mergi.”
    Asa a facut. A asteptat din timp preotul, cu sufletul la gura, arsa de nerabdare si a facut prima spovedanie generala din viata ei. A durat o ora si jumatate. S-a spovedit cu o bucurie netraita vreodata. Dupa ce a primit dezlegarea a inceput sa alerge printre vii, razand si cantand singura, realizand ca este usoara si curata asemeni unui inger. A ajuns la pensiune in zori. A fost cel mai fericit moment din viata ei. Dupa fericirile lumesti de care a avut parte (realizarile si satisfactiiile profesionale, dragostea pentru Gligor si bucuriile muncii de voluntariat), acum traia fericirea suprema, absoluta.
    Dupa intoarcerea de la Medjugorje, in noiembrie 1994 a depus votul si a facut legamantul definitiv, devenind sora tertiara a Ordinului Franciscan Secular (laic).”