La prima vedere, domnul Adolf Verloc si-a aranjat bine viata: are o sotie cuminte, un mic magazin, venituri suficiente si prieteni (cu porecle precum Profesorul si Doctorul) cu care-si petrece serile punand tara la cale. Toate acestea sunt insa un paravan pentru slujba sa de spion. Un domn plinut, de varsta mijlocie, domnul Verloc e departe de imaginea clasica a unui agent secret. Iar framantarile sale de-abia incep cand superiorul lui il pune sa planuiasca un atac terorist. Atitudinea laxa a Marii Britanii fata de anarhisti reprezinta un mare pericol, asa incat un atac asupra unui obiectiv stiintific precum Observatorul Greenwich, fara pierderi de vieti, opineaza domnul Vladimir in fata spionului, ar trebui sa fie suficient ca sa starneasca publicul. Cum va proceda domnul Verloc de acum inainte?
In Agentul secret, Joseph Conrad ne aduce in fata ochilor o suita de personaje fin conturate, inzestrate cu ironie: de la sotia supusa si anarhistul cu bomba, ascuns in umbra, pana la politistul care se viseaza erou.
Cine cauta un roman cu anarhisti, spionaj, tradare si mizeria victoriana de pe strazile din Soho il va gasi aici. – The Sunday Times
Fragment din cartea „Agentul secret” de Joseph Conrad
„- Da! Am avut timp sa cantaresc putin lucrurile, adauga el la fel de egal. Societatea mi-a oferit timp de meditatie cu carul.
De cealalta parte a semineului, din fotoliul tapitat cu par de cal, unde avea de obicei privilegiul sa sada mama doamnei Verloc, Karl Yundt chicoti sinistru, cu o grimasa vaga si neagra a gurii sale stirbe. Teroristul, cum ii placea sa-si spuna, era batran si chel, cu un fuior de tacalie ingust si alb ca neaua atarnandu-i inert din barbie. O extraordinara expresie de rea vointa tainica persista in ochii lui stinsi. Cand se ridica anevoie, mana lui scheletica intinsa in fata si deformata de umflaturile gutei sugera efortul unui criminal muribund de a-si aduna toate puterile pentru o ultima lovitura de pumnal. Se sprijinea intr-un baston gros, care ii tremura sub apasarea celeilalte maini.
– Am visat intotdeauna, molfai el aprig, o mana de oameni categorici in hotararea lor de a elimina orice scrupul in alegerea mijloacelor, indeajuns de tari pentru a se intitula, cu toata sinceritatea, distrugatori si eliberati de viciul acelui pesimism resemnat, care corupe lumea. Fara nicio mila fata de tot ce exista pe pamant, inclusiv fata de ei insisi, punand o data pentru totdeauna moartea in slujba umanitatii – asa ceva mi-ar fi placut sa intalnesc.
Si capsorul lui chel incepu sa tremure, transmitand o vibratie caraghioasa fuiorului de cioc alb. Afirmatia lui ar fi sunat absolut ininteligibila pentru un neofit. Patima lui uzata, semanand, in neputincioasa ei inversunare, cu excitatia unui voluptuos senil, era prost servita de un gat uscativ si de niste gingii fara dinti, care pa reau ca ii prind mereu intre ele varful limbii. Asezat in coltul canapelei, la celalalt capat al camerei, domnul Verloc emise doua mormaieli cordiale de incuviintare.
Batranul terorist intoarse incet capul dintr-o parte in alta pe gatul sau scofalcit.
– Si niciodata n-am putut aduna mai mult de trei asemenea oameni la un loc. Asa ca mai termin-o cu pesimismul tau nenorocit, ranji el muscator catre Michaelis, care-si descrucisa picioarele groase ca niste grinzi, varandu-le sub scaun in semn de exasperare.”
Codul cartii: ART978-606-710-638-1
