Un roman complex, dar nu complicat, dezvoltat pe mai multe planuri narative, structurate, insa, foarte strans, in jurul unor teme care se regasesc in poezia noastra si in mitologia extrem orientala, intr-o constructie baroca, asemeni ideilor si proiectelor arhitectului Constantin Constantinescu, protagonistul textului, scrie Nicolae Stan in Agonia lui Constantin; mai intai e hiperbola poetica a pre-istoriei existentei, a vietii de dinainte de nastere, din celula cu peretii varuiti a placentei, a pantecului matern, cand lumea unde urmeaza sa vina e perceputa de acolo, cu ochiul curat dinauntru, cu ochiul ce inlauntru se desteapta, cum scrie Unicul.
Ioan HOLBAN
