Catinca Agache este cunoscuta mai cu seama prin intermediul cercetarilor de istorie literara, ea fiind si autoarea unei teze de doctorat despre literatura romana din tarile vecine, un prim studiu aprofundat la acest nivel, privind Basarabia, nordul Bucovinei, Banatul sarbesc si Voivodina, precum si Ungaria. Prin 2011, ea surprindea cu publicarea unui roman psihologic, Insularii, in care notatii fine si de calitate configurau trairile unor intelectuali care abandonasera lumea ostila implinirilor spirituale, retragandu-se intr-un fel de minunata lume nour ad-hoc. Acum, tot in ipostaza de romanciera, Catinca Agache articuleaza narativ o noua poveste, captivanta, mizand pe toate resursele misterului, suspansului, descrierea unor teritorii exotice, deoarece actiunea este plasata in locuri incarcate de spiritualitate straveche, cum sunt Egiptul si pustiul Sinai, iar protagonistii traiesc o stranie poveste de iubire devenita imposibila, asa cum sunt exigentele mitului. Atenta mereu la incarcatura simbolica a textului, autoarea exploateaza, pornind de la titlul romanului, o intreaga pletora semantica degajata de imaginea copacului de acacia (de aici Akassia, numele cartii), element singuratic si puternic prin existenta sa in desert; si tot de aici porneste o fascinatie neintrerupta pentru destin si pentru relatarile celorlalti, motiv pentru care re-gasim in text tot felul de pelerini pe drumul vietii, de ieri si de azi, cu povestile lor. Ca e vorba de rezistenta celor care au fost printre primii crestini ai lumii (coptii uitati in Egipt), ca e vorba de personaje extrase din lumea posibila de astazi, naratiunea curge antrenant si fascinant, pentru orice categorie de cititor. Ceea ce nu e putin lucru! – Constantin DRAM
