Sergei Prokofiev a fost unul dintre putinii compozitori ai secolului 20 care a adus un aport considerabil literaturii pianistice. De asemenea, pe langa numeroase compozitii, el a transcris pentru pian solo multe dintre compozitiile sale simfonice. Acest album contine selectiuni din ambele categorii, lucrari compuse special pentru pian solo si lucrari transpuse de autor.
Prokofiev Serghei, compozitor rus. Inv??ând de la mama lui, care era pianist?, primele no?iuni muzicale, Prokofiev a ar?tat aptitudini uimitor de timpurii pentru compozi?ie: la cinci ani, scria primele m?suri dintr-un Galop indian pentru pian, la nou?-zece ani, mici scene lirice, Uria?ul ?i Pe insulele pustii. Un student al Conservatorului din Moscova, Iuri Pomeran?ev, apoi tân?rul compozitor Glier, i-au predat bazele armoniei, încerc?rile lui componistice sunt încurajate de Serghei Taneiev. In 1904, intr? la Conservatorul din Sankt-Petersburg; aici este elevul lui Liadov, la armonie, al lui Winckler, apoi al Esipovei, la pian, al lui Vitol la compozi?ie, al lui Rimski-Korsakov la orchestra?ie ?i al lui ?repin la dirijat de orchestr?. Se impune repede ca pianist, impresionând sau ?ocând publicul prin for?a ?i tehnica lui. Avea de-abia 20 de ani atunci când editorul Jurgenson i-a publicat cele dintâi lucr?ri: prima sonat? pentru pian, care poart? înc? influen?a lui Schumann, Reger ?i Rachmaninov, Patru studii ?i Opt piese pentru pian. In 1914 se prezint? cu succes la Concursul de pian Rubinstein”, iar la proba cu orchestr? cânt? propriul s?u Concert nr. 1 pentru pian. In aceast? lucrare (1911-1912), ca ?i în Sonata nr. 2 pentru pian, stilul lui se contureaz? mai clar: atrac?ie pentru carura ritmic? ?i vigoarea atacurilor, pentru armoniile aspre ?i imprevizibile ?i contrastul între aceast? for?? manifest? ?i un lirism elegiac, uneori dureros, care î?i are provenien?a în vâna melodic? popular?. In aceea?i perioad? cu Manifestul futun?tilor, publicat în 1912 de un grup de poe?i ru?i (printre care Maiakovski) ?i intitulat O palm? dat? gustului publicului, Prokoflev scrie Concertul nr. 2 pentru pian, a c?rui prim? audi?ie, în 1913, provoac? un scandal memorabil. Concertul atinge limitele posibilit??ilor fizice ale solistului. Totu?i, ar?turi de aceast? manier?, în cele Zece piese pentru pian op. 12 întâlnim un Prokofiev mult mai rafinat ?i mai intimist, cele dou? tr?s?turi reprezentând componente egale ca propor?ie în personalitatea compozitorului.
Prokofiev Serghei, compozitor rus. Inv??ând de la mama lui, care era pianist?, primele no?iuni muzicale, Prokofiev a ar?tat aptitudini uimitor de timpurii pentru compozi?ie: la cinci ani, scria primele m?suri dintr-un Galop indian pentru pian, la nou?-zece ani, mici scene lirice, Uria?ul ?i Pe insulele pustii. Un student al Conservatorului din Moscova, Iuri Pomeran?ev, apoi tân?rul compozitor Glier, i-au predat bazele armoniei, încerc?rile lui componistice sunt încurajate de Serghei Taneiev. In 1904, intr? la Conservatorul din Sankt-Petersburg; aici este elevul lui Liadov, la armonie, al lui Winckler, apoi al Esipovei, la pian, al lui Vitol la compozi?ie, al lui Rimski-Korsakov la orchestra?ie ?i al lui ?repin la dirijat de orchestr?. Se impune repede ca pianist, impresionând sau ?ocând publicul prin for?a ?i tehnica lui. Avea de-abia 20 de ani atunci când editorul Jurgenson i-a publicat cele dintâi lucr?ri: prima sonat? pentru pian, care poart? înc? influen?a lui Schumann, Reger ?i Rachmaninov, Patru studii ?i Opt piese pentru pian. In 1914 se prezint? cu succes la Concursul de pian Rubinstein”, iar la proba cu orchestr? cânt? propriul s?u Concert nr. 1 pentru pian. In aceast? lucrare (1911-1912), ca ?i în Sonata nr. 2 pentru pian, stilul lui se contureaz? mai clar: atrac?ie pentru carura ritmic? ?i vigoarea atacurilor, pentru armoniile aspre ?i imprevizibile ?i contrastul între aceast? for?? manifest? ?i un lirism elegiac, uneori dureros, care î?i are provenien?a în vâna melodic? popular?. In aceea?i perioad? cu Manifestul futun?tilor, publicat în 1912 de un grup de poe?i ru?i (printre care Maiakovski) ?i intitulat O palm? dat? gustului publicului, Prokoflev scrie Concertul nr. 2 pentru pian, a c?rui prim? audi?ie, în 1913, provoac? un scandal memorabil. Concertul atinge limitele posibilit??ilor fizice ale solistului. Totu?i, ar?turi de aceast? manier?, în cele Zece piese pentru pian op. 12 întâlnim un Prokofiev mult mai rafinat ?i mai intimist, cele dou? tr?s?turi reprezentând componente egale ca propor?ie în personalitatea compozitorului.
Codul cartii: GRF978-606-747-011-6
