Alege cuvintele, nu batele si pietrele

Ce poti sa faci atunci cand fiul sau fiica ta devine tinta glumelor proaste ale colegilor? Cum sa-ti inveti copiii sa nu se lase atrasi in anturaje periculoase? Cum sa-i ajuti sa-si creasca potentialul de reusita, sa se apere si sa creasca frumos intr-o lume nu intotdeauna binevoitoare, recurgand la forta cuvantului si nu la cea fizica?
Prezentand tehnici precum autoexprimarea asertiva, rotita care scartaie, intrebarile simple, puternicul probabil, replica la hartuire, conul de tacere, Sherlock Holmes, pauza de solutionare si altele la fel de ingenioase, aceasta carte vine in ajutorul parintilor si copiilor lor mai mici sau mai mari, care au nevoie de solutii sau vor doar sa previna situatiile sociale dificile. Clara, antrenanta, la obiect, detaliind fiecare tehnica prin scenarii ce pot fi adaptate in functie de varsta copilului, cu exemple de situatii in care parintele joaca rolul interlocutorului iar copilul ofera raspunsul adecvat, lucrarea de fata reprezinta un instrument valoros in bagajul oricarei persoane preocupate de educatia celor mici. De asemenea, adultii insisi isi pot insusi si aplica aceste metode, facandu-si viata printre semenii lor mai usoara.

Scott Cooper, profesor, antrenor si membru in consilii educationale si de prevenire a consumului de droguri, are mai multi ani de experienta in dezvoltarea copiilor si a adolescentilor
 

Fragment din volumul „Alege cuvintele, nu batele si pietrele” de Scott Cooper:

„Copiii nostri trebuie sa se accepte pe ei insisi la fel de simplu si de usor cum accepta existenta oceanului, a muntilor si a stelelor. Noi suntem niste creatii si mai uluitoare.

Ar fi rezonabil din partea noastra sa ne intrebam daca un rau sau o stanca sunt periculoase sau nu, dar pare absurd sa ne intrebam daca sunt rele. Cu toate acestea, foarte multi oameni, care nu sunt nici pe departe vatamatori sau periculosi, zoresc sa se gandeasca obsesiv la ceea ce ei percep ca fiind deficienta si rautatea lor. Suntem cel putin la fel de buni ca oricare alta creatie de pe planeta. Copiii trebuie sa se accepte pe ei insisi la fel de simplu si de usor cum accepta existenta oceanului, a muntilor si a stelelor. Daca ne gandim bine la uimitoarea structura si la sistemele ce alcatuiesc mintile si corpurile noastre si observam miracolul interior al naturii noastre spirituale, putem intelege ca suntem si mai impresionanti decat celelalte creatii.

Copiii trebuie, de asemenea, sa inteleaga ca nu sunt gandurile lor. Poate parea un lucru evident, dar de regula nu este. Cand cineva exprima o critica la adresa lor, in mintea lor isi poate face loc gandul nu numai ca au dat gres, dar si ca sunt rebuturi. Este nevoie sa fie invatati ca, indiferent de sursa unor atitfel de ganduri — din exterior sau din ei insisi aceste ganduri niciodata nu pot fi ei. Ei sunt, pur si simplu. Un gand despre un munte nu este muntele si nu-l poate schimba in niciun tel — e doar un gand. In mod asemanator, gandurile despre copiii nostri nu sunt copiii nostri, sunt doar ganduri.

In sfarsit, trebuie sa fim foarte atenti cand ne corectam copiii. Tendinta noastra naturala, ca parinti, este sa criticam prea mult (si sa ne exprimam aprecierea prea putin). Ar trebui sa ne pastram corectiile pentru lucrurile care intr-adevar conteaza. Cea mai buna cale de a corecta este cea pe care am invatat-o deja — sa folosim, simplu si clar, Eu-Puterea. Trebuie sa le spunem copiilor nostri ce vrem si ce simtim; nu e nevoie sa-i invinovatim, sa le punem intrebari prin care sa le inducem vinovatia sau sa spunem lucruri care sa-i faca sa creada ca sunt fundamental deficienti.”