Profesorul Ion Vlad a fost rector intr-o perioada de cumpana din viata universitatii noastre, perioada in care imixtiunea politicului era dura in intreg sistemul de invatamant romanesc. Atunci se resimtea apasat procesul de restrangere a invatamantului universitar propriu-zis, mai ales a celui din domeniul stiintelor sociale si disciplinelor umaniste si de crestere disproportionata a dorneniilor ingineresti, din cadrul asa-numitelor, pe atunci, „institute politehnice”.
Profesorul Ion Vlad a fost un rector din stirpea lui Constantin Daicoviciu, astfel incat Universitatea – cu tot marasmul acelor ani de dictatura comunista a ramas o insula a „literelor si virtutii”, iar studentii, dupa studiile de la CIuj, puteau spune, cu mandrie, Et in Arcadia ego!
Profesorul Ion Vlad a vegheat, cu severitate si cerbicie, ca Universitatea sa-si indeplineasca menirea. A lasat in urma un model de savant si de profesor, la inaltimea exigentelor scolii fondate de Sextil Puscariu, continuate de Bogdan-Duica si de Dumitru Popovici, de Nicolae Draganu si de Emil Petrovici, de Ioana Em. Petrescu si de atatia altii. […] In vremuri de grea cumpana, Profesorul si Rectorul Ion Vlad a tinut Filologia clujeana. si Universitatea noastra la inaltirnea ceruta de fondatori, ghidandu-se dupa legatul marilor dascali si dupa testamentul lasat de Vasile Parvan si intitulat Datoria vietii noastre. – Acad. prof. univ. dr. IOAN-AUREL POP, rectorul Universitatii Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, presedintele Academiei Romane
Codul cartii: PUC978-606-37-0638-7
