Isabel Allende: 21 de carti publicate, traduceri in peste 35 de limbi; peste 65 de milioane de exemplare vandute; 12 doctorate onorifice; 50 de premii in peste 15 tari; 2 filme de succes realizate dupa romanele ei.
O dubla poveste de dragoste, la distanta de mai bine de jumatate de secol, se dezvaluie treptat in Amantul japonez. Scris cu aceeasi atentie pentru amanuntul istoric si profunda intelegere a personajelor care au constituit dintotdeauna marca lui Isabel Allende, romanul Amantul japonez semnaleaza intoarcerea autoarei la povestea clasica, de larga respiratie, fiind totodata un omagiu emotionant adus sufletului omenesc si staruintei in dragoste, intr-o lume a necontenitelor schimbari.
In 1939, cand Polonia e amenintata de nazism, Alma Belasco e trimisa de parinti sa traiasca la San Francisco, alaturi de matusa si de unchiul ei, care locuiesc intr-un conac opulent. Initial timorata de noua ei familie si incapabila sa se integreze, Alma va avea in cele din urma o legatura profunda, pentru toata viata, cu fiul gradinarului familiei, Ichimei. Dupa atacul japonezilor de la Pearl Harbor, cei doi sunt despartiti cu cruzime, iar Ichimei ajunge intr-un lagar, impreuna cu familia sa. Multe decenii mai tarziu, Alma e una dintre batranele excentrice care populeaza azilul de lux Lark House din San Francisco. Cu rabdare si infinita tandrete, Irina Bazili, o tanara ingrijitoare din Republica Moldova cu o istorie trista in propria biografie, ajunge sa descopere treptat povestea de dragoste dintre Alma si Ichimei si isi gaseste in ea izbavirea.
Fragment:
” Ca s? scape de curiozitatea Irinei ?i a lui Seth, Alma Belasco s-a pornit s? evoce, cu luciditatea ?i acurate?ea cu care p?str?m în memorie clipele esen?iale, ziua în care îl cunoscuse pe Ichimei Fukuda, dup? care a continuat treptat povestea propriei sale vie?i. Se întâmplase în superba gr?din? a conacului de la Sea Cliff, în prim?vara anului 1939. Pe atunci era doar o feti?? f?r? poft? de mâncare, t?cea cât era ziua de lung?, iar noaptea plângea ascuns? într-un dulap cu trei u?i din camera pe care i-o preg?tiser? unchii ei, o adev?rat? simfonie albastr?: albastre erau perdelele, albastre v?lurile patului cu baldachin, albastre covorul belgian, p?s?relele de pe tapetul pere?ilor ?i reproducerile dup? Renoir în rame aurite; albastr? era priveli?tea pe care o vedea de la geam cer ?i mare asta când se risipea cea?a. Alma Mendel plângea pentru tot ce pierduse definitiv, de?i unchiul ?i m?tu?a îi repetau întruna c? desp?r?irea de p?rin?i ?i de fratele ei era doar vremelnic?; un copil mai pu?in intuitiv decât ea i-ar fi crezut. Ultima imagine a p?rin?ilor era cea a unui b?rbat matur, b?rbos ?i sever, îmbr?cat în negru, cu palton lung ?i p?l?rie ?i a unei femei mult mai tinere, coco?at? de plâns, stând pc cheiul din Danzig ?i fluturând batiste albe. Deveneau din ce în ce mai mici ?i mai neclari pe m?sur? ce vaporul se dep?rta spre Londra, sco?ând un urlet jalnic de siren?, în timp ce ea, incle?tat? de marginea bordului, era incapabil? s? schi?eze un gest de adio. Dârdâind în costumul de c?l?torie, pierdut? printre ceilal?i pasageri strân?i la pupa ca s? vad? cum ?ara lor dispare încetul cu încetul, Alma se str?duia s?-?i p?streze cump?tul ?i demnitatea, a?a cum fusese educat? înc? de mic?. Percepea, în ciuda distan?ei, dezn?dejdea alor s?i, lucru care îi int?rea presentimentul c? n-avea s?-i mai vad? niciodat?. Cu un gest atât de rar la el, tat?l i?i luase so?ia pe dup? umeri, de parc? ar fi vrut s-o împiedice s? se arunce în ap?, în vreme ce ea cu o mân? i?i ?inea p?l?ria s? nu i-o ia vântul, iar cu cealalt? flutura frenetic batista.
Cu trei luni în urm?, Alma mersese cu ei tot acolo ca s?-l conduc? pe fratele ei Samuel, cu zece ani mai mare decât ea. Dup? multe lacrimi, mama se resemnase cu decizia tat?lui de a-l trimite în Anglia, ca m?sur? de precau?ie în cazul pu?in probabil c? zvonurile de r?zboi aveau s? se adevereasc?. Acolo b?iatul ar fi fost ferit de recrutarea în armat? sau de bravada de a se înrola ca voluntar. So?ii Mendel nu-?i imaginau c? doi ani mai târziu Samuel avea s? fac? parte din Royal Air Force, luptând împotriva Germaniei. V?zându-si fratele care se îmbarca afisând aerul fanfaron al celui care se arunc? în prima sa aventur?, Alma a intuit pentru prima dat? c? un pericol îi amenin?a familia. Fratele era farul ei, cel care o înveselise mereu ?i îi gonise temerile cu râsul s?u victorios, cu glumele ?i cu cântatul la pian. O adorase ?i el pe Alma, înc? de când o luase în bra?e nou-n?scut?, un ghemotoc trandafiriu mirosind a talc ?i miorl?ind precum o mâ??, iar iubirea pentru sor?-sa crescuse în urm?torii ?apte ani, când s-au desp?r?it. ”
O dubla poveste de dragoste, la distanta de mai bine de jumatate de secol, se dezvaluie treptat in Amantul japonez. Scris cu aceeasi atentie pentru amanuntul istoric si profunda intelegere a personajelor care au constituit dintotdeauna marca lui Isabel Allende, romanul Amantul japonez semnaleaza intoarcerea autoarei la povestea clasica, de larga respiratie, fiind totodata un omagiu emotionant adus sufletului omenesc si staruintei in dragoste, intr-o lume a necontenitelor schimbari.
In 1939, cand Polonia e amenintata de nazism, Alma Belasco e trimisa de parinti sa traiasca la San Francisco, alaturi de matusa si de unchiul ei, care locuiesc intr-un conac opulent. Initial timorata de noua ei familie si incapabila sa se integreze, Alma va avea in cele din urma o legatura profunda, pentru toata viata, cu fiul gradinarului familiei, Ichimei. Dupa atacul japonezilor de la Pearl Harbor, cei doi sunt despartiti cu cruzime, iar Ichimei ajunge intr-un lagar, impreuna cu familia sa. Multe decenii mai tarziu, Alma e una dintre batranele excentrice care populeaza azilul de lux Lark House din San Francisco. Cu rabdare si infinita tandrete, Irina Bazili, o tanara ingrijitoare din Republica Moldova cu o istorie trista in propria biografie, ajunge sa descopere treptat povestea de dragoste dintre Alma si Ichimei si isi gaseste in ea izbavirea.
Fragment:
” Ca s? scape de curiozitatea Irinei ?i a lui Seth, Alma Belasco s-a pornit s? evoce, cu luciditatea ?i acurate?ea cu care p?str?m în memorie clipele esen?iale, ziua în care îl cunoscuse pe Ichimei Fukuda, dup? care a continuat treptat povestea propriei sale vie?i. Se întâmplase în superba gr?din? a conacului de la Sea Cliff, în prim?vara anului 1939. Pe atunci era doar o feti?? f?r? poft? de mâncare, t?cea cât era ziua de lung?, iar noaptea plângea ascuns? într-un dulap cu trei u?i din camera pe care i-o preg?tiser? unchii ei, o adev?rat? simfonie albastr?: albastre erau perdelele, albastre v?lurile patului cu baldachin, albastre covorul belgian, p?s?relele de pe tapetul pere?ilor ?i reproducerile dup? Renoir în rame aurite; albastr? era priveli?tea pe care o vedea de la geam cer ?i mare asta când se risipea cea?a. Alma Mendel plângea pentru tot ce pierduse definitiv, de?i unchiul ?i m?tu?a îi repetau întruna c? desp?r?irea de p?rin?i ?i de fratele ei era doar vremelnic?; un copil mai pu?in intuitiv decât ea i-ar fi crezut. Ultima imagine a p?rin?ilor era cea a unui b?rbat matur, b?rbos ?i sever, îmbr?cat în negru, cu palton lung ?i p?l?rie ?i a unei femei mult mai tinere, coco?at? de plâns, stând pc cheiul din Danzig ?i fluturând batiste albe. Deveneau din ce în ce mai mici ?i mai neclari pe m?sur? ce vaporul se dep?rta spre Londra, sco?ând un urlet jalnic de siren?, în timp ce ea, incle?tat? de marginea bordului, era incapabil? s? schi?eze un gest de adio. Dârdâind în costumul de c?l?torie, pierdut? printre ceilal?i pasageri strân?i la pupa ca s? vad? cum ?ara lor dispare încetul cu încetul, Alma se str?duia s?-?i p?streze cump?tul ?i demnitatea, a?a cum fusese educat? înc? de mic?. Percepea, în ciuda distan?ei, dezn?dejdea alor s?i, lucru care îi int?rea presentimentul c? n-avea s?-i mai vad? niciodat?. Cu un gest atât de rar la el, tat?l i?i luase so?ia pe dup? umeri, de parc? ar fi vrut s-o împiedice s? se arunce în ap?, în vreme ce ea cu o mân? i?i ?inea p?l?ria s? nu i-o ia vântul, iar cu cealalt? flutura frenetic batista.
Cu trei luni în urm?, Alma mersese cu ei tot acolo ca s?-l conduc? pe fratele ei Samuel, cu zece ani mai mare decât ea. Dup? multe lacrimi, mama se resemnase cu decizia tat?lui de a-l trimite în Anglia, ca m?sur? de precau?ie în cazul pu?in probabil c? zvonurile de r?zboi aveau s? se adevereasc?. Acolo b?iatul ar fi fost ferit de recrutarea în armat? sau de bravada de a se înrola ca voluntar. So?ii Mendel nu-?i imaginau c? doi ani mai târziu Samuel avea s? fac? parte din Royal Air Force, luptând împotriva Germaniei. V?zându-si fratele care se îmbarca afisând aerul fanfaron al celui care se arunc? în prima sa aventur?, Alma a intuit pentru prima dat? c? un pericol îi amenin?a familia. Fratele era farul ei, cel care o înveselise mereu ?i îi gonise temerile cu râsul s?u victorios, cu glumele ?i cu cântatul la pian. O adorase ?i el pe Alma, înc? de când o luase în bra?e nou-n?scut?, un ghemotoc trandafiriu mirosind a talc ?i miorl?ind precum o mâ??, iar iubirea pentru sor?-sa crescuse în urm?torii ?apte ani, când s-au desp?r?it. ”
Codul cartii: HUM978-606-779-001-6
