in Vergo se petrec o seama de lucruri care bulverseaza halucinant traiul locuitorilor. Dintr-odata, in oras nu mai moare nimeni. si nici nu se mai naste nimeni. Cautarea unor explicatii logice nu duce la nici un rezultat. in lipsa acestora, aproape toata suflarea urbei alege o cale dezinhibatoare: petrecerile si dezmatul. Cutumele, ordinea, chiar si credinta intra in disolutie. Orasul devine, oximoronic zis, un iad paradiziac. Un personaj cu o malformatie anatomica fara precedent in cazuistica medicala, Tiber, este, se pare, cel care a generat haosul din Vergo. Un alt personaj, marchizul, o minte sistematica, incearca sa puna intr-o ecuatie existentiala elementele care marcheaza noua conditie umana a vergonilor. Nu izbuteste, dar contureaza in viziune proprie o anume stare viitoare a lucrurilor. La rindul sau, autorul nu propune nici o rezolvare, pentru ca scopul sau a fost sa formuleze probleme, nu sa dea raspunsuri. Cititorii insa vor incerca sa gaseasca unele.
