Opera pianistica unicat in literatura muzicala a secolului al XX-lea, Vingt Regards sur l’Enfant-Jésus inaugureaza finalul perioadei religioase a lui Messiaen, fiind scrisa la finalul celui de Al Doilea Razboi Mondial. Compozitorul utilizeaza o tehnica pianistica impresionanta pe o scriitura complexa, intr-un limbaj muzical original, influentata de o viziune orchestrala / organistica, de teologie, stiinta si poezie. Din acest ultim punct de vedere, prin tematica maternitatii abordata, Privirile pot fi considerate o replica muzicala a operei poetice a poetei Cécile Sauvage, mama compozitorului si a volumului de poezie scris de aceasta, L’ame en bourgeon.
Rezulta astfel un fascinant eclectism sonor in cadrul unei arhitecturi formale masive, similara catedralelor gotice, in care ritmuri indiene deci-talas evoca imagini suprarealiste, in care cantecul de pasari este asociat teologiei si in care propria biografie sau influente ale istoriei contemporane se reflecta intr-o violenta sonora si de expresie fara precedent in muzica franceza, in spirit avangardist.
