Anestezicul din palma

La Viku Zenescu avangarda traditionala e remixata sonor – „pe cantar toate regretele ma haleau ca egretele” – si pseudo/para-filosofic/moralizant de un post-romantic conectat la new media, care se retrage nu in turnul de fildes, ci „intr-un foisor” (oarecare, dar de foc), sa „dea drumul la monitoare si la microfon…” Ca si in rock sau performance in general, volumul puternic sau chiar zgomotul camufleaza o mare sensibilitate si delicatete (adeseori profunde si/sau] ranite); numai ca poetul nostru isi tine si inteligenta in iad, prefacandu-se a-i face hachitele digresive ca. desirandu-o, sa dezgoleasca haul nostru cel de toate zilele. Un asemenea poet prinde „muzica linistii” chiar si pe Youtube si, nedand doi bani pe asteptarile sau tiparele noastre, isi urmeaza calea lui, cea a unor deschideri si hoinareli inepuizabile, in ritmul obsedant al unei „nebunii lucide”…- Chris Tanasescu (MARGENTO)
Fragment din volumul: „Anestezicul din palma” de Viku Zenescu
” Desi Marele Orb inca monteaza
ma reduc la contradictii si neaparitia contradictiilor
Sa fii sincer si sa le spui:
mi-am gasit sufletul in alta galaxie
Eu n-am fost in stare
Povestea se repeta
stim deja Si totusi continuam
ce putem face din punctul asta
cand totul s-a scris Si te rog frumos sa-mi spui
viata e mai mult decat atat Si nu stii Atunci spune-mi ca o sa fie
mai mult decat viata Muleaza-te pe mine Sunt un robot
o masina de scris unsa cu toate alifiile
pentru care un arc sarit e un privilegiu
Cel mai normal lucru pe care il pot face
e sa-mi notez intr-un jurnal ce traiesc
cu zambetul fals al comunicarii
atat de cursiv in fiecare zi Incat sa inspir
alt om sa-si scrie jurnalul
La o pagina alba o sa te opresti si
o sa crezi ca m-am sinucis
de fapt nu trebuie decat s-o iei de la capat
si sa ma depasesti ”