A sti nu inseamna a cunoaste, asa cum a cunoaste nu este o garantie a priori pentru a intelege, spunea Chladenius, parintele hermeneuticii moderne, pentru care Auslege-Kunst (artis interpretandi) nu mai era reteta magica de epuizare a obscuritatilor unui text, ci semnul de carte pus sa atraga atentia cititorului asupra pasajelor care pot fi un mister fertil pentru gandire. La astfel de mistere se opreste hermeneutul in cartea de fata, convins ca in subteranele conotative ale textului eminescian asteapta in intuneric numeroase deschideri catre locul din care izvoraste farmecul, vraja, magia versului. Acest locus ingentem este gandirea filosofica, esential metafizica, a celui care spunea, citandu-l pe Schopenhauer, ca geniul este subiectul cunoscator pur care iese din contingent si se asaza in fata metafizicului. El traieste in spatiul astral, ignorand interesele vointei lui individuale.
Radu CERNaTESCU
