Anxietatea. O poveste personala despre frica, speranta si cautarea linistii interioare
Scott Stossel confera acestei povestiri profunzime, inteligenta si perspectiva care i-ar putea lumina multi ani de acum incolo pe cei ce sufera in tacere. Elizabeth Gilbert
Pornind de la propria sa lupta cu anxietatea, Scott Stossel retraseaza in aceasta carte o lunga istorie medicala, culturala, filozofica si sociala, de la Galen si Hipocrate, trecand prin Robert Burton si Kierkegaard, Darwin, William James si Freud, pana in prezent. Explorand ceea ce treptat s-a cristalizat conceptual si clinic ca anxietate, de la medicina antica, inca legata de filozofie, pana la neurostiintele si genetica din ultimele decenii, Stossel ne ofera numeroase exemple de bolnavi celebri, precum si o galerie (autoironica si savuroasa) de portrete de familie. Tabloul oferit de Stossel este complet, informat, empatic: nenumaratele forme de manifestare clinica ale anxietatii; impactul lor asupra vietilor bolnavilor si ale celor din jurul lor, asupra societatii in ansamblu; cauzele biologice, culturale si sociale ale bolii; cele mai diverse incercari de a aborda boala si bolnavii, uneori dincolo de limita fraudei medicale; uriasele costuri materiale si umane. Dar si modalitatile de a lupta cu anxietatea, de a o tine sub control si de a putea ajunge sau reveni astfel la viata relativ normala.
Scott Stossel ofera o descriere definitiva a anxietatii
Aceasta poveste trebuia spusa. – Andrew Solomon
Fragment din cartea „Anxietatea” de Scott Stossel:
„Pacientii care sufera de tipul general de tulburare anxioasa sociala se simt tensionati in orice context social. Evenimente obisnuite ca petrecerile, intalnirile de afaceri, interviurile de angajare si intalnirile la cina pot fi situatii care provoaca angoasa puternica si simptome fizice. Pentru cei afectati intr-un mod mai grav, viata poate fi o permanenta nefericire. Cele mai banale interactiuni sociale sa stea de vorba cu un vanzator sau sa participe la o discutie de langa dozatorul de apa provoaca un fel de groaza. Multi oameni cu fobie sociala indura o viata de singuratate cumplita si neajunsuri profesionale. Cercetarile descopera legaturi semnificative intre fobia sociala, pe de o parte, si depresie si sinucidere, pe de alta parte. De asemenea, persoanele cu fobie sociala sunt, deloc surprinzator, foarte predispuse la alcoolism si consumul de droguri.
Groaznica ironie a fobiei sociale este ca unul dintre lucrurile de care se tem cel mai tare oamenii afectati este ca anxietatea sa le fie data in vileag or tocmai asta fac simptomele acestui tip de anxietate. Persoanele cu fobie sociala se tem ca modul ciudat in care interactioneaza sau manifestarile fizice ale anxietatii inrosirea fetei si tremorul si balbaiala si transpiratia vor dezvalui cumva ca sunt slabe sau incompetente. Asa ca devin agitate si incep sa se balbaie sau se inrosesc, ceea ce le face sa fie si mai agitate, ceea ce le face sa se balbaie si sa se inroseasca si mai tare, ceea ce le arunca intr-un cerc vicios din ce in ce mai intens de anxietate si de deteriorare a performantei.
In aceasta privinta, inrosirea este infernala. Primul studiu de caz asupra ereutofobiei (frica de a te inrosi in public) a fost publicat in 1846 de un medic german care a descris un student la medicina in varsta de 21 de ani, impins la sinucidere de rusinea provocata de inrosirea incontrolabila. Cativa ani mai tarziu, Darwin a dedicat un capitol intreg din Expresia emotiilor la om si animale teoriei sale asupra inrosirii, observand ca inrosirea tradeaza anxietatea in chiar momentul in care exista cea mai intensa dorinta de a o ascunde. ‘Ceea ce ne provoaca inrosirea nu este simplul act de a medita asupra propriului nostru aspect, ci de a ne gandi la ce cred altii despre noi’, scria Darwin.”
