Apeiron in pandemie

A trai in izotare
e o mare provocare,
consimtita sau impusa,
iti inchide ca-ntr-o husa
viata-ntre patru pereti –
vrei, nu vrei, tot o accepti,
ca pasarea-n colivie
care cursul vietii-l stie,
dupa cum stapanu-i scapa
bob de mei sau strop de apa,
cum doar prin vointa lui
vede-atbastrul cerului,
prinde dor de libertate
cand zvacneste sau se zbate,
aripile-ncorsetate
ce-ar zbura, dar nu se poate.
A trai in izolare
e pedeapsa cea mai mare;
te condamna la stagnare
si lipsa de motivare.
Acest rau de nemiscare
e-nsotit de-un rau mai mare,
cu efect devastator
pentru viata tuturor.
E efectul psihologic –
sindrom pandemiologic,
cu sechelele-i cumplite,
toata viata resimtite…