Asasinul din umbra

    „Sperantele sunt minciunile pe care ni le spunem despre viitor.”
    Cei slabi nu supravietuiesc intr-o lume a mizeriei, unde cruzimea si nedreptatea fac legea. Teama e un sentiment pe care Azoth il cunoaste dintotdeauna. A venit vremea sa-l uite. Trebuie sa invete sa ucida, doar ca asasinatul e o arta a carei tehnica nu se deprinde fara un pret urias.
    „Viata e searbada. Viata e lipsita de sens. Cand luam viata cuiva, nu luam nimic de valoare.”

    Fragment din romanul „Asasinul din umbra” de Brent Weeks:
    ”Avea douazeci de ani acum si inca mai astepta sa-i treaca. Speranta lui neasteptata – fata se indragostise de el! – se spulbera in fata realitatii ca un vas de portelan din Gandu care se zdrobeste de podea. Privirea ei ranita, de ieri, cand aflase ca nu era vorba de niciun nobil, era mult mai elocventa. Dezvaluirile care ar fi trebuit s-o bucure – eu sunt Kyllar si Azoth, eu sunt tanarul nobil care s-a ingrijit de tine si te iubesc! – venisera ca o lovitura de maciuca. Eu sunt Kyllar si Azoth, eu sunt tanarul nobil care s-a ingrijit de tine… si sunt un ucigas. Si-ti cer sa ma ajuti. Increde-te in mine ca sa te pot trada.
    Nu mai avea timp sa-si planga de mila, o facuse destul. Lasase in urma un martor care stia ca e matrasitor, ca Kyllar Stern, si care credea ca el furase Globul Marginilor, daca nu cumva facuse si alte lucruri, mai rele. Cu alte cuvinte daduse cu piciorul unei identitati pe care si-o construise, zece ani, pentru un glob pe care nici macar nu-l pastrase.
    Galetile cu apa fierbinte pe care servitoarea le aducea dimineata in camera lui erau goale. Simti ca nu se mai poate stapani. Ochii il ardeau, lacrimile amenintau s-o ia la vale. Era absurd, mai sa izbucneasca in ras. Galetile alea goale erau cel mai mic necaz posibil, lui insa i se parea ca zeii, sau Dumnezeul lui Drake, se hotarasera sa-l distruga. Tot ce putea merge rau, mersese.
    Maestrul Blint avea sa-l ucida. Femeia pe care voia s-o salveze, dandu-si viata pentru ea, il ura. Chiar si Serah Drake, care nu mai tarziu de aseara habar n-avea daca-l iubeste pe el sau pe Logan, il ura acum. Cel mai rau era ca totul se intamplase din vina lui. Tot raul era consecinta deciziilor lui.
    Mda, macar galetile nu erau goale din vina lui. Kyllar le insfaca si iesi pe coridor. Dadu de servitoarea care urca treptele cu alte doua galeti pline cu apa din care ieseau aburi.”