Aceasta carte ocupa un loc unic in literatura duhovniceasca ortodoxa: un asemenea tratat despre ascultare, scris de catre un sfant, care a cunoscut taina ascultarii atat ca ucenic, cat si ca staret, este intr-adevar o raritate. Zosima Verhovski (care a fost principala sursa de inspiratie pentru Dostoievski atunci cand a creat figura neuitatului staret Zosima din romanul Fratii Karamazov), ale carui scrieri s?au bucurat de inalta pretuire a Sfantului Filaret al Moscovei, a fost una dintre figurile cele mai impunatoare ale unui secol XIX ce a adus Ortodoxiei ruse o pleiada de scriitori ascetici de importanta majora. Nascut in ajunul Bunei Vestiri, intr-o familie aristocratica, a facut parte din garda imperiala si a mostenit o mare avere, dar cu toate acestea impatimirea de cele materiale nu i-a stapanit sufletul: preafrumoasa pustie i-a rapit inima, asa incat a petrecut sihastreste in codrii seculari ai Rusiei europene, apoi in cei ai Siberiei, zeci de ani sub indrumarea Sfantului Vasilisc, numit de contemporani steaua pustiei. Ajuns la masura barbatului desavarsit, a devenit el insusi staret si calauzitor duhovnicesc, purtand aceasta nevointa pana la sfarsitul vietii.
