Turn
Cuvintele-s aceleasi
dar din interior
le-insingureaza
ce le-insufleteste.
Sint fara virsta-n cel ce mor,
sint locuite si ma dor,
nimic nu este-n lipsa lor …
O, Babel Abel,
ce pastor
stringindu-le
ma impinzeste?
Mesajul liric al lui Vasile Tudor se apropie de frumusetea umbrei unei idei, de care vorbea Nichita Stanescu. Poetul cultiva metafora rara si oximoronul, care confera liricii sale multiple intelesuri, intoarse spre golul cunoasterii de sine.
Nichita Danilov
in fapt, pe fundalul acesta expresionist, simti in poezia lui Vasile Tudor umbra unei premonitii. Nu artificii ori rafinamente, nu constiinta poetica exhibata, ci pariu existential. Iar in acest pariu, Vasile Tudor angajeaza propria-i existenta.
Mircea A. Diaconu
