La o privire superficiala, s-ar putea spune ca Dea Loher scrie literatura politista sau horror. Aproape ca nu exista piesa de-a ei in care sa nu se petreaca cel putin o crima. Uneori, avem de-a face si cu crime in serie, ca in Barbaalbastra speranta femeilor. Alteori, omorul e de o violenta insuportabila chiar si la o simpla lectura, ca in Viata in Praça Roosevelt. Departe de a produce literatura de consum, Dea Loher este unul dintre numele mari ale dramaturgiei contemporane. Brutal si totodata poetic, teatrul ei e mai negru, poate, decat acela al lui Beckett. in lumea ei, care e si a noastra, Binele nu are nici o sansa, nici macar cand e scris cu litera mica. El este de fiecare data spulberat, fie ca ia forma iubirii, a generozitatii, a sperantei, a aspiratiei spre inalt (wow!), sau macar spre (o cat de mica) fericire. Exista de fiecare data un mecanism de o forta redutabila (cei vechi i-ar fi zis Destin) care-l deturneaza deturneaza? in tragic. Cateva dintre piesele ei au patruns si in repertoriile de la noi: Casa straina (Teatrul Ariel Targu Mures, regia Alexandar Ivanovski), Barbaalbastra speranta femeilor (Teatrul Act, studioul Toaca Bucuresti, regia Alexandra Badea), Adam Geist (Teatrul Maria Filotti Braila, regia Radu Afrim) si Viata in Praça Roosevelt (Teatrul National Timisoara, regia Radu Afrim).
Prezentul volum cuprinde zece dintre cele mai jucate piese ale autoarei.
