In septembrie 1812, Napoleon intra in Moscova in fruntea Marii Armate. O luna mai tirziu, dadea semnalul de intoarcere, dupa ce rusii isi incendiasera propria capitala. Retragerea trupelor napoleoniene, cu punctul culminant al trecerii Berezinei, va intra in legenda prin suferintele si actele de eroism ce au marcat-o. Doua sute de ani mai tirziu, Sylvain Tesson decide sa comemoreze Retragerea din Rusia refacind traseul ei impreuna cu doi prieteni rusi si doi francezi. In motociclete cu atas Ural de fabricatie sovietica, vor strabate cei 4.000 de kilometri dintre Moscova si Paris calauziti de memoriile scrise ale celor ce au trait dezastrul din 1812. Pe parcurs, ceea ce incepe ca o escapada trasnita, stropita cu votca la popasuri, se va transforma intr-un prilej de reflectie asupra lectiilor tragice ale istoriei, dar si asupra prezentului.
Fragment din cartea „Berezina. Pe urmele lui Napoleon intr-o motocicleta cu atas” de Sylvain Tesson:
„De altfel, este oare de blamat Napoleon? Rolul unui amiral nu este mai degraba sa se ingrijeasca de soarta flotei sale decat sa piara in naufragiul uneia dintre nave? Asta am incercat sa-i explic in ruseste lui Vitali.
Imparatul era liantul care tinea laolalta ramasitele armatei. Magnetismul sau ii impulsiona pe ofiteri. Energia sa ii insufletea pe soldati. Certitudinea prezentei sale, chiar invizibile, ii insufla fiecaruia dorinta de a ramane in picioare ca sa dobandeasca putin din gloria generala. Dupa plecarea suveranului, totul putea sa se spulbere. Iar totul s-a spulberat. Si Murat n-a putut sa faca nimic impotriva starii de abandon. Armata se tara, atrasa ca un magnet de perspectiva orasului Vilnius. Asa cum se intamplase inainte de Smolensk, cu cateva saptamani in urma, ce a mai ramas din armata avea nevoie de un miraj. Si, la fel ca Smolenskul, Vilniusul nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor.
Pe 8 decembrie, la portile orasului Vilnius s-a inghesuit o hoarda de schelete vii. Peste targusorul atipit, care nu stia nimic despre dezastru, se napusteau 40.000 de oameni infometati. Burghezii, vazand cum veneau acele torente de posedati acoperiti cu piei de animale, au facut ce fac burghezii cand sunt amenintati: au inchis portile orasului.
Mareea de zombi s-a izbit de ziduri. „Acea dezordine mi-a amintit de Berezina”, a scris Labaume. Maresalul Davout a fost nevoit sa se foloseasca de o scara ca sa intre in oras prin gradini ferite. Gloata a reusit in cele din urma sa sparga portile si sa intre, dar n-a gasit acolo niciun ajutor. Absenta comandamentului a impiedicat impartirea proviziilor, insuficiente oricum pentru a hrani o armata. Agenti prea zelosi au refuzat sa efectueze distribuiri de urgenta, cerand bonuri de distributie” din partea nefericitilor care ii implorau sa le dea un codru de paine. Ni-l putem inchipui oare pe muribundul care ajunge in pragul salvarii si caruia i se refuza ajutorul chiar de cel care ar trebui sa i-1 acorde? Acele comori de paine si de carne au cazut 48 de ore mai tarziu in mainile rusilor.”
Codul cartii: POL978-973-46-8034-4
