Bird box. Orbeste este romanul de debut al autorului american Josh Malerman.
Romanul, un thriller psihologic, plasat intr-un peisaj post-apocaliptic, urmareste povestea lui Malorie ce trebuie sa supravietuiasca, in ciuda amenintarii unui inamic invizibil.
Malorie isi creste copiii asa cum poate: cu usile-ncuiate, draperiile trase si toate ferestrele acoperite cu saltele, sa nu poata patrunde nicio raza de lumina. Sa nu poata zari ce este afara. Sa nu poata deslusi inamicul invizibil care a pus stapanire pe intreaga lume si care ii transforma pe toti cei care-l privesc in criminali violenti si, in cele din urma, in sinucigasi.
Cei mici dorm inca, dar, in curand, va fi silita sa-i trezeasca si sa-i lege la ochi. Astazi vor risca totul. Astazi trebuie sa iasa neaparat din casa. Sa plece, orbeste, intr-o calatorie de care depinde supravietuirea lor.
Bird Box: Orbeste este un thriller psihologic atat de bine scris, incat amintirea sa te va bantui de-a dreptul mult timp dupa ce il vei fi terminat de citit.
O carte care trebuie devorata pe nerasuflate, printre degete. N-a mai scris nimeni o asemenea poveste de groaza. Josh Malerman ne-a oferit un roman cu adevarat memorabil. – Hugh Howey, autorul romanului Silozul
In acest thriller absolut captivant gasesti o mie de tuse subtile, insa nici macar o singura infloritura ? este atat de bine, atat de concis scris, incat i-am admirat, cu sinceritate, stilul. Josh Malerman isi face treaba precum un inger intelept, atins cu adevarat de har. – Peter Straub, coautorul romanului Talismanul
[Un] debut terifiant! […] Malerman […] ne tine permanent in priza datorita modului superb si neindurator in care isi asterne povestea, pe care o impregneaza cu un lirism aparte […]. Un roman tulburator, care merita sa fie comparat cu Pasarile lui Alfred Hitchcock, cu cele mai rafinate realizari ale lui Stephen King ori cu inteligentele aventuri fantastice ale lui Jonathan Carroll. – Kirkus Reviews
Fragment din romanul „Bird Box. Orbeste”, de Josh Malerman:
„Malorie vasleste de vreo trei ore incontinuu. Muschii bratelor o ard de durere. Apa rece clipoceste pe fundul barcii, apa pe care ea insasi a adunat-o acolo, putin cate putin, cu fiecare vasla infipta in undele raului. In urma cu cateva clipe, Fata i-a spus lui Malorie ca trebuie sa faca. pipi. Malorie i-a zis sa faca. Acum urina fetei se amesteca cu apa raului si Malorie o simte cum se loveste, calduta, de pantofii ei.
Se gandeste la barbatul din barca, pe langa care au trecut nu demult.
Copiii, se gandeste Malorie, nu si-au scos bentitele. Acel glas a fost singurul glas omenesc pe care l-au auzit in afara de vocile lor. Si totusi, nu l-au ascultat.
Da, ea i-a instruit foarte bine. Dar, daca stai sa te gandesti, nu e un lucru placut. Inseamna ca instruirea i-a speriat atat de rau pe copii, incat, sub niciun chip, acestia nu i-ar mai iesi din cuvant. Cand era mica, Malorie se razvratea tot timpul impotriva parintilor. Zaharul nu era permis la ei in casa. Malorie aducea pe furis putin cate putin. Filmele de groaza nu erau permise la ei in casa. Malorie se strecura tiptil la parter, pentru a le privi la televizor. Cand parintii i-au zis ca nu avea voie sa doarma pe canapeaua din living, ea si-a mutat patul cu totul acolo. Acestea fusesera micile ei placeri. Copiii lui Malorie nu vor ajunge sa le cunoasca.
Bebelusi fiind, i-a invatat sa se trezeasca tinandu-si ochii inchisi. Statea deasupra gardului de sarma al gainilor intins peste patuturile lor, cu pliciul de muste in mana, si astepta. Cand cei doi copii se trezeau si deschideau ochii, ii lovea tare peste manute. Copiii incepeau sa planga. Malorie se apleca si le inchidea ea insasi ochii cu degetele. Daca-si tineau ochii inchisi, ea-si ridica tricoul si le dadea sa manance. Recompensa.
– Mami, spune Fata, omul acela era cel care canta si la radio?
Fata se refera la cel de pe caseta pe care ii placea lui Felix sa o asculte.
– Nu, raspunde Baiatul.
– Atunci, cine era? intreaba Fata.
Malorie se intoarce cu fata la Fata, astfel incat glasul ei sa se auda mai tare.
– Credeam ca am cazut de acord sa nu punem niciun fel de intrebari care n-au legatura cu raul. Acum incalcam acest acord?
– Nu, raspunde Fata incet.”
Romanul, un thriller psihologic, plasat intr-un peisaj post-apocaliptic, urmareste povestea lui Malorie ce trebuie sa supravietuiasca, in ciuda amenintarii unui inamic invizibil.
Malorie isi creste copiii asa cum poate: cu usile-ncuiate, draperiile trase si toate ferestrele acoperite cu saltele, sa nu poata patrunde nicio raza de lumina. Sa nu poata zari ce este afara. Sa nu poata deslusi inamicul invizibil care a pus stapanire pe intreaga lume si care ii transforma pe toti cei care-l privesc in criminali violenti si, in cele din urma, in sinucigasi.
Cei mici dorm inca, dar, in curand, va fi silita sa-i trezeasca si sa-i lege la ochi. Astazi vor risca totul. Astazi trebuie sa iasa neaparat din casa. Sa plece, orbeste, intr-o calatorie de care depinde supravietuirea lor.
Bird Box: Orbeste este un thriller psihologic atat de bine scris, incat amintirea sa te va bantui de-a dreptul mult timp dupa ce il vei fi terminat de citit.
O carte care trebuie devorata pe nerasuflate, printre degete. N-a mai scris nimeni o asemenea poveste de groaza. Josh Malerman ne-a oferit un roman cu adevarat memorabil. – Hugh Howey, autorul romanului Silozul
In acest thriller absolut captivant gasesti o mie de tuse subtile, insa nici macar o singura infloritura ? este atat de bine, atat de concis scris, incat i-am admirat, cu sinceritate, stilul. Josh Malerman isi face treaba precum un inger intelept, atins cu adevarat de har. – Peter Straub, coautorul romanului Talismanul
[Un] debut terifiant! […] Malerman […] ne tine permanent in priza datorita modului superb si neindurator in care isi asterne povestea, pe care o impregneaza cu un lirism aparte […]. Un roman tulburator, care merita sa fie comparat cu Pasarile lui Alfred Hitchcock, cu cele mai rafinate realizari ale lui Stephen King ori cu inteligentele aventuri fantastice ale lui Jonathan Carroll. – Kirkus Reviews
Fragment din romanul „Bird Box. Orbeste”, de Josh Malerman:
„Malorie vasleste de vreo trei ore incontinuu. Muschii bratelor o ard de durere. Apa rece clipoceste pe fundul barcii, apa pe care ea insasi a adunat-o acolo, putin cate putin, cu fiecare vasla infipta in undele raului. In urma cu cateva clipe, Fata i-a spus lui Malorie ca trebuie sa faca. pipi. Malorie i-a zis sa faca. Acum urina fetei se amesteca cu apa raului si Malorie o simte cum se loveste, calduta, de pantofii ei.
Se gandeste la barbatul din barca, pe langa care au trecut nu demult.
Copiii, se gandeste Malorie, nu si-au scos bentitele. Acel glas a fost singurul glas omenesc pe care l-au auzit in afara de vocile lor. Si totusi, nu l-au ascultat.
Da, ea i-a instruit foarte bine. Dar, daca stai sa te gandesti, nu e un lucru placut. Inseamna ca instruirea i-a speriat atat de rau pe copii, incat, sub niciun chip, acestia nu i-ar mai iesi din cuvant. Cand era mica, Malorie se razvratea tot timpul impotriva parintilor. Zaharul nu era permis la ei in casa. Malorie aducea pe furis putin cate putin. Filmele de groaza nu erau permise la ei in casa. Malorie se strecura tiptil la parter, pentru a le privi la televizor. Cand parintii i-au zis ca nu avea voie sa doarma pe canapeaua din living, ea si-a mutat patul cu totul acolo. Acestea fusesera micile ei placeri. Copiii lui Malorie nu vor ajunge sa le cunoasca.
Bebelusi fiind, i-a invatat sa se trezeasca tinandu-si ochii inchisi. Statea deasupra gardului de sarma al gainilor intins peste patuturile lor, cu pliciul de muste in mana, si astepta. Cand cei doi copii se trezeau si deschideau ochii, ii lovea tare peste manute. Copiii incepeau sa planga. Malorie se apleca si le inchidea ea insasi ochii cu degetele. Daca-si tineau ochii inchisi, ea-si ridica tricoul si le dadea sa manance. Recompensa.
– Mami, spune Fata, omul acela era cel care canta si la radio?
Fata se refera la cel de pe caseta pe care ii placea lui Felix sa o asculte.
– Nu, raspunde Baiatul.
– Atunci, cine era? intreaba Fata.
Malorie se intoarce cu fata la Fata, astfel incat glasul ei sa se auda mai tare.
– Credeam ca am cazut de acord sa nu punem niciun fel de intrebari care n-au legatura cu raul. Acum incalcam acest acord?
– Nu, raspunde Fata incet.”
Codul cartii: LED978-606-793-564-6
