Biserica din casa

Prin lucrarea de fata autorul a incercat sa arate semnificatia casatoriei si sa analizeze caile intemeierii bisericii de acasa din perspectiva conditiilor istorice, luand drept baza Sfanta Scriptura, scrierile Parintilor si scriitorilor bisericesti si hotararile Sinoadelor Ecumenice. Aceasta carte se adreseaza unui larg cerc de cititori: celor care au decis sa se casatoreasca, celor care au copii, parintilor ai caror copii au trecut de varsta adolescentei, precum si preotilor duhovnici.

    Fragment din volumul „Biserica din casa” de Gleb Kaleda:
    “Ritmul casei
    Rugaciunea Bisericii se supune ritmului slujbelor bisericesti: in fiecare zi, in fiecare saptamana si in fiecare an. In functie de ritm se stabileste si activitatea stiintifica si pedagogica. Ritmicitatea si periodicitatea, alaturi de evolutie, constituie legea generala a universului, care se arata in structura atomilor si a galaxiilor, in evolutia scoartei pamantului si a vietii diferitelor organisme. Ritmurile, combinate intre ele, formeaza muzica universului, „a sferelor ceresti” despre care vorbea Pitagora.
    Caracterul ritmic al vietii reprezinta o conditie necesara pentru dezvoltarea normala, fizica si duhovniceasca a familiei si a membrilor ei. In el trebuie se manifeste in unanimitate toate cerintele si insusirile fizice, sufletesti si duhovnicesti ale omului. La fel si in familie sa nu se uite ca omul este format din trei parti.
    Ritmurile vietii de familie includ rugaciunea si hrana, grijile zilnice si sarbatorile, respectarea obligatiilor de munca si de instruire si administrarea casei. Ritmurile ajuta la crearea confortului din casa si permit ca timpul sa fie folosit cat mai util. Ele permit disciplinarea trupului, a sufletului si a duhului omului.
    Copiii se obisnuiesc cu ritmul vietii si cu disciplina, cand sunt respectate cu strictete orele de rugaciune si de masa. Mesele neregulate, adica gustarile luate in momentele cand ti s-a facut foame sau imediat ce in casa a aparut ceva gustos, se rasfrang negativ nu numai asupra sanatatii trupesti a copilului, cat mai degraba asupra mintii si sufletului lui: astfel el nu se va invata niciodata sa se controleze, sa-si infraneze poftele, sa se concentreze pentru un timp indelungat asupra unui anumit obiect, chiar daca acest lucru poate fi o simpla joaca — sa nu uitam ca si jocurile copilaresti cer o atitudine serioasa din partea adultilor.
    Nu vom reusi sa obisnuim un copil sa posteasca, daca ii permitem sa manance cand vrea el. Daca doriti, mancarea regulata inseamna inceputul vietii ascetice.”