Borgia, pacatele familiei

Urzelile politice care l-au impins pe tatal ei la Vatican au trimis-o pe Lucrezia Borgia intr-un labirint periculos de patimi si ambitii, la una dintre cele mai grandioase Curti din Italia. Privit prin ochii ei, Cezare Borgia, diabolicul sau frate, este unul dintre personajele care se dezvaluie in alta lumina decat cea consemnata public.
Violante se intampla sa devina doamna de onoare a frumoasei Lucrezia, dar si pazitoarea unor secrete primejdioase si eroina unui povesti de dragoste periculoase. Totul, pe fundalul unei istorii spectaculoase din Renastere.
Spectacolul rivalitatii si al razbunarii dintre casele Borgia si Ferrara, intr-o poveste sclipitoare despre una dintre cele mai importante familii din Italia renascentista. – Publishers Weekly
Sarah Bowler realizeaza o cronica inchipuita, plina de culoare, a vietii din Italia renascentista. Autoarea imbina maiestrit fapte consemnate de istoria oficiala a familiei Borgia cu zvonuri si ipoteze lansate de apropiatii acesteia, detalii pe care nu le gasim in cartile de istorie. – Luxury Reading
Fragment din roman:
„Donna Lucrezia statea in capul mesei, cu Giulia Farnese la dreapta si Angela la stanga. Eu eram langa Angela, desi onoarea de a sta la doar un loc distanta de donna Lucrezia nu mai avea niciun sens pentru mine acum si imi doream sa ma fi asezat cat mai departe cu putinta de masa inalta, cu prietenele de la Santa Clara, unde nimeni sa nu ma poata vedea. Nimeni nu manca pana ce noi, cei de la masa inalta, nu luam prima inghititura din fiecare fel. Erau acolo raci, vita cu sos de smantana si purcel de lapte umplut cu smochine. In mod repetat incercam sa ma conving ca nu mai e pacat sa mananc din toate aceste feluri, dar trupul si mintea mea parca erau despartite; mintea imi poruncea sa mananc, dar gatlejul mi se strangea, impiedicand mancarea sa treaca. Cu ajutorul unor sorbituri mari de vin, am reusit sa-mi imping pe gat cativa dumicati, dar, privind de-a lungul intregii sali, pana unde erau Battista si Isotta, am inceput sa vad totul dublu si mi-am dat seama ca probabil sunt beata. Mi l-am amintit pe Simeon enumerand vederea dubla ca unul din simptome.
Tanjeam dupa apa, dar nu indrazneam sa cer. Pajii in livrele, care stateau in spatele fiecareia dintre noi, erau rigizi si solemni ca efigiile de pe morminte; nu credeam ca vor binevoi sa ma asculte, chiar daca mi-as fi facut curaj sa vorbesc. Asa ca am baut si mai mult vin si, cand toate carnurile au fost luate de pe mese si inlocuite de boluri cu fructe si preparate din branza de vaci indulcita, m-am trezit brusc flamanda. Farfuria mea era plina-ochi de coji de rodii si samburi de la piersicile din compot si baltea de sirop, cand donna Lucrezia a anuntat batand din palme ca trebuie sa ne mutam intr-o sala mai mare de la parter, unde ne asteapta muzicantii.
Am incercat sa ma ridic, dar am simtit ca sunt din nou pe mare, pe timp de furtuna, iar puntea se rostogoleste si-mi aluneca de sub picioare. Un fel de apa dulce mi-a umplut gura si nasul cu dulceata ei lipicioasa. Cu siguranta ca eram pe punctul de a varsa; m-am impiedicat de o banca impingandu-l din calea mea pe unul dintre micutii paji ceremoniosi si am fugit din salon, lasand in urma strigatele Angelei – Donata? Te simti bine? -, care mi-au crestat auzul prin bazaitul din urechi. ”