Bucataria Balkaniei

Prin felurile alese, prin denumirile lor, uneori de un pitoresc deosebit, si prin modul de prezentare editoriala, este o carte ce incanta orice intelectual, mai ales daca are si un anumit grad de rafinament cultural. – Constantin Balaceanu-Stolnici
Graiul arhaic, bogat, elocvent, plin de culoare, infloriturile stilistice, eufemismele bine gasite, ironiile la adresa vremilor originale ce le traim, ingredientele desemnate prin termenul stiintific in latineste fac din lectura o placere cu urmari salutare in instruirea culturala a cetitorului. – Adrian-Silvan Ionescu
O carte de literatura gastronomica, ma grabesc sa precizez, in traditia scrierilor lasate in acest domeniu de Stolnicul Cantacuzino, Kogalniceanu si Negruzzi. – Eugen Simion
Retetele din Bucataria Balkaniei reinvie ceremonialul pitoresc din cuhniile de altadata. Ele sunt nu numai instructiuni pentru bucatari sau gospodine, ci si pagini de literatura buna, scrise parca de descendenti ai lui Al. Odobescu, Mateiu I. Caragiale sau Constantin Toiu. – Alex. Stefanescu
Si iata ca generoasa evergheta ? Kera Calita alias Laura Nicolau ? ne ofera acum, impreuna cu Horia Pana, un manual academic al deliciilor balcanice pe care Domniile lor le stiu dintr-o traditie venerabila. – Razvan Theodorescu
Fragment din carte:
„Primii istorici ai urbei nu pomenesc nimic despre mahalaua dintre Patriarhie si manastirea Antim, nici Iosif Genilie, nici Alexandru Pelimon. Abia Dimitrie Pappazoglu publica si un plan al orasului (mult dupa primul plan ai maiorului Barroczyn, dar mult mai cunoscut) si vorbeste despre Calea Craiovei. Se stie insa din legendele transmise din veac in veac de Hanul lui kir Nicola; descarcau aici rachierii si podgorenii butiile pline, aduse sub pulpana noptii, ocolind acciza agiei de la bariera, la biserica Barbatescu vechi, de altfel cea mai veche biserica din oras ramasa in picioare, unde slujbele se tin si in zilele de azi.
Fundatiile hanului s-au gasit la sapaturile din urma pentru noi cladiri, se pare ca vechiul han si-a dat sfarsitul sub focul pus de neferii lui Chehaia-bey, spre nimicirea locului de adapost pentru licorile necredinciosilor.
Calea Craiovei, botezata dupa Razbelul de Independenta Calea Rahovei, si-a continuat viata fabuloasa si plina de miscare, pravaliile de negotiu se insirau una dupa alta, de la Dambovita, unde prima maghernita era contoarul lui Cilibi Moise, pana hat incolo, spre zarile Alexandriei, alaturi de maidanul hanului ars, carciumile prosperau si infloreau. Pana la demolarile din urma, datorate abstinentului secretar general si presedinte al tarii, se afla vestita carciuma-zahana Bumbesti, cu numele datorat santierului tineretului comunist de la Bumbesti-Livezeni. Aici aduceau parlagii abatorului, ascunse in pantalonii stransi pe glezne, ficati, rinichi, momite, inimi din septelul dus la sacrificiu. La mese se intindeau largi tablale cu ce frigea gratarul si galeti pline cu gheata, unde vinul prost isi schimba incet culoarea, vin dupa punga saraca a clientilor, veselie cat se poate, parca inviasera vremurile vechi ale gradinei Suzana pe 11 Iunie, astazi disparuta sub un fatos blockhaus de secol XXI.
Un mic stabiliment, ramas in furia demolarilor, a rezistat tuturor vitregiilor. Batranii cartierului ii spuneau Carciuma lu’ Getuta , pe firma insa scria „Restaorantul Jaristean”. Aceasta femeie trupesa, trecuta de prima tinerete, tragea putin un picior, precum un adevarat doctor Schlepfuss balcanic, avea in galantar, de dimineata, doua-trei sticle de vin si una-doua sticle de tuica, bauturi falsificate din industria corporatista. Veneau atotstiitorii batrani ai cartierului, se cinsteau si, cand stocul lichid se termina, Getuta, tarandu-si imperceptibil piciorul, inchidea carciuma si pleca acasa. ”