Se spune ca timpul vindeca ranile, dar unele rani nu se vindeca niciodata. Unul dintre eroii cartii pleaca in cautarea a ceea ce a pierdut, sperind sa regaseasca acel ceva acolo, undeva, in afara timpului. Lunga pribegie dincolo este, pentru autorul cartii, prilejul unei rascolitoare meditatii asupra vietii si a mortii si o ravasitoare marturie de iubire parinteasca. Cartea este un recviem strabatut de credinta in fortele nesecate ale vietii si ale caldurii omenesti adevarate.
Caderea din timp nu este un volum autobiografic si nici nu se petrece in Israel. insa, pentru a-l scrie, autorul a fost nevoit sa exploreze abisul profund al propriilor sentimente. (The Guardian)
