Proza Julietei Rotaru, scrisa cu o fraza clara, intr-o limba fireasca, fara dorinta de a epata, ne transpune totusi intr-o lume stranie care ne uimeste la tot pasul. Ne prezinta India, a carei spiritualitate coplesitoare, ca si viata de zi cu zi, ca si arta ei sculpturala, aci pura, aci obscena, o Indie permanent motiv de meditatie pentru europeanul a carui latura spirituala este mereu tulburata de grija materiei. Cunostinta cu alt mod de viata si mai ales cu spiritualitatea unui popor trezesc intrebari spinoase cu privire la noi insine, ceea ce-nseamna un adevarat cistig.
