Calauzire catre viata duhovniceasca

Cat timp procesul vindecarii se afla in desfasurare, harul si mila lui Dumnezeu il acopera protector pe crestinul nevoitor, cu toate ca acesta primeste rani de la vrajmas, cade si se ridica. Doar cand cade si nu se inalta, adica atunci cand se pravaleste in pacat, mila dumnezeiasca cedeaza. 

Deci ati cazut si v-ati ridicat, ati apucat din nou armele si ati continuat confruntarea cu vrajmasul? Nu deznadajduiti! Domnul este langa voi! (Sfantul Teofan Zavoratul)

„Obisnuinta la rugaciune
Aveti sentimentul si va chinuiti cu gandul ca participarea voastra la slujbele din biserica n-a fost buna, eficienta. Mintea voastra se invarte incoace si incolo, si in inima voastra se ridica sentimente necuviincioase. In asemenea cazuri, sa va pocaiti imediat, sa va osanditi pe voi insiva si sa puneti inceput indreptarii. De altfel, sfarsitul slujbei nu este si sfarsitul rugaciunii. Deci sa obisnuiti mintea si inima voastra cu o stare prelungita de rugaciune. La aceasta poate sa contribuie si pomenirea cu evlavie a lui Dumnezeu, si lasarea noastra in voia Lui. Astfel, cand veti lasa Biserica, sa nu lasati rugaciunea, ci doar sa schimbati un mod de rugaciune cu altul.

Sa va rugati folosind cartile liturgice, dar sa incepeti usor sa adresati si cuvintele voastre Domnului, cuvinte care sa corespunda atat nevoilor voastre sufletesti, cat si trupesti. Cateodata, sufletul nostru doreste sa se intoarca la Domnul, fara vreo nevoie concreta. Dorinta aceasta se datoreaza, ca sa spun asa, simplu, insetarii noastre dupa Dumnezeu. La orice nivel si sub orice forma aceasta ar aparea in noi, nu trebuie s-o lasam neimplinita! Chiar in acelasi ceas sa ne dedicam rugaciunii, oriunde am fi: in casa, la treaba, pe drum. Sa raspundem cat mai din inima acestei chemari dumnezeiesti, caci cu cat vom satisface mai fierbinte aceasta pofta, cu atat ea isi va face aparitia mai des. Cu cat va dura mai mult, cu atat va prinde radacini mai adanci. 

Cum sa ne rugam cu mintea 

Dorim sa invatam rugaciunea mintii. Bine! Pana acum ce rugaciune am facut? In definitiv rugaciunea, sub orice forma, nu este decat o comunicare a mintii cu Dumnezeu. Deci daca nu ne rugam cu mintea, atunci nu ne rugam deloc. Cei care se roaga, se roaga mintal, adica stau cu mintea inaintea lui Dumnezeu si vorbesc cu El. Chiar si cand citesc cartile liturgice, se straduiesc sa se inalte cu mintea la Domnul.”