California (pe Somes)

Cunoscuta poeta, prozatoare si eseista clujeana Ruxandra Cesereanu, profesoara universitara la Universitatea „Babes- Bolyai“, a publicat recent doua carti noi: pe de o parte, e vorba de un roman, Un singur cer deasupra lor (Editura Polirom, 2013), iar pe de alta, de un volum de poezie – California (pe Somes), Editura Charmides, 2014. Despre cel din urma va fi vorba in rindurile de mai jos, nu inainte de a spune ca cele doua carti ale prolificei autoare sint de facturi cu totul diferite: romanul e o proza de tip realist (o proza de recuperare a temei comunismului), in vreme ce volumul de poeme continua linia suprarealist-onirica cu care ne-a obisnuit deja poeta Ruxandra Cesereanu. Cu toate acestea, California (pe Somes) este un volum aparte, probabil cel mai bun de pina acum al poetei, in orice caz, un volum ambitios prin mizele pe care si le propune: e vorba de un amplu poem – considerat in ansamblu –, spart totusi in secvente distincte, fiecare dintre ele fiind alcatuita din trei straturi diferite (marcate prin corpuri de litera diferite: plain, italic, italic-bold), care urmeaza un fel de traseu ascendent, initiatic (cu accente mistice), la capatul caruia (ni) se reveleaza poezia. Iata finalul acestui traseu: „Si am patruns astfel in cutia toracica a lumii,/ si am urcat la bucata de carne cruda a inimii,/ apoi am intrat invicti in Akropolis,/ unde nu mai era diferenta intre oameni, animale, zei.// Poezia era singura”. – Adina Dinitoiu
Fragment din volum:
„Scene lichide.
Pieptul nostru fericit d.e inotatori si perucile hidratate in masinile salvarii.
Pe Somes se gaseau foile de cositor in care ne inveleam cerebelul,
inainte de executia somnului de dupa-amiaza
Paznicii raului aveau in buzunare sticle de bere,
petele de pe rnainile lor alcatuiau o harta a destramarii.
Animale de casa se zbateau in custi cu rasuflatori.
St atunci am stiut:
iata, dam foc rafinariilor si binecuvantam floarea-soarelui.
Baie de iod e poezia!
Floarea-soarelui mi se lipise de pleoape.
Scoicile gasite odinioara pe insula unde coceam cartofi in jar;
topaind intr-un maieu de copil ratacitor si parjolindu-mi buzele,
scoicile pe care le tineam strans in pumni
cand pluteam intr-un cauciuc de camion pe rau printre ceilalti
copii lopatari
Scoicile acestea le-am ingropat mai tarziu la capatul Somesului,
nadajduind ca le va gasi cineva. ”