Cantece de zgura

Ciudatul autor al versurilor din Fiul lunii, disparut prematur dintre noi, s-a facut cunoscut in anii vietii aproape numai in ipostaza de istoric literar. Prea putinele poezii publicate la mari intervale de timp in Gandirea, Natiunea sau Viata romaneasca nu au fost in masura a-i contura natura proprie a lirismului, asa ca putem sa spunem ca abia acum, cu paginile de fata, care reprezinta o selectie din ansamblul operei lirice ramase in manuscris, poetul ajunge sa se releve cu adevarat publicului nostru cititor. – Dinu Pillat
Ironicul, causticul Valeriu Ciobanu era in fond un melancolic, atingand chiar accente de tragism. Mizantropul era capabil de mari elanuri vitale si de mari gingasii, reusind sa se apropie in cateva randuri in chipul cel mai norocos de poezie, sa se acopere de nimbul ei, cu emotia nativa dar intensa a momentului cand, in parcul de la Vatra Dornei, o veverita venea sa-i fure jucausa alunele din pumn. – Al. Sandulescu
Poeziile ce vad acum pentru intaia oara lumina tiparului fac parte din ciclul Cantece de zgura si au fost scrise cu aproape patru decenii in urma, mai exact spre sfarsitul celui de al doilea razboi mondial… Drumul lung al mesajului acestei poezii spre inima cititorului roman intra, dupa un prea mare si nemeritat ocol, in linie dreapta. – Ion Lazu